Tradiția spune: ”Când un fiu al lui Adam moare, lucrarea sa încetează, cu excepția a trei lucruri: O moștenire permanentă și cunoașterea din care profită oamenii, și fii devotați care aduc binecuvântare după moartea sa” Reflectând la aceste cuvinte, într-o bună zi,  poetul și înțelepul Hakim Abu L- Majd Majdud Sana-I din Ghazna căzu într-o profundă tristețe pentru că i se părea că  nu îndeplinește niciuna dintre aceste  trei condiții și a trăit degeaba.

— Lino, zice domnul, întinzând slujnicei o piesă de cinci lei, eu am sunat. Na, du-te la tutungerie Știi unde e tutungeria?

Lina se gândește. Nu prea știe. Domnul explică:

— În târg peste drum de cofetăria aia mare Lina și-a adus aminte și face “Aha!”

— Să te duci acolo și să-mi cumperi un pachet de țigari Intim-club.

Și fiindcă Lina abia de trei zile e venită de la țară, domnul o întreabă:

— O să ții minte, ori să-ți scriu pe hârtie?

”Ne place să considerăm modernismul ca fiind şic, „tare”, în ton cu era maşinismului, nerăbdător cu autorităţile şi dogmele epocilor anterioare. Şi nu greşim, numai că nu este, aşa cum credem uneori, şi ateist, cel puţin nu în sensul radical, actual, al termenului. De fapt, dacă privim ezoterismul ca un refugiu al superstiţiilor antice, atunci asta este cu adevărat modernismul.