Cara in spinare cocosatul
o salba sfarsita in cantec.
Nu-i este frig,
nu-i este foame
si nu doreste incoronare pe tron.
Ispitit a fost cand incepuse
sa desluseasca fata lumii.
Bolborosea cuvinte incatusate
ramase batrane
doua cate doua.
Impartea lumanari
pentru lipsa vesniciei
si intreba convoaie de astre:
- Aveti o durere? Imprumutati-mi-o
pana la judecata atat de aproape.
Stiti icoanele au ramas pe ganduri
altminteri
as fi tras semnalul de alarma.