Cantecul fara de nume

Cantecul fara de nume

Intoarce-mi cantecul fara de nume
ala vechi cules
din vise de sarpe
pentru dragostea mea.
Se scutura florile in ceata
- marturie a unu timp -
iertat de ingeri.
Misterul nu se mai risipeste
ca pe vremuri in intrebari
se logodeste spre nord
cu o ruda divina.
Pentru tine am oprit cuvintele
sa doarma,
le-am trezit de dimineata
rastignindu-le de prisos prin lume
ca sa intelegi ca tristetile uneori
bat ca niste clopote izbite de ger.

Cenaclu Literar: