Singură pe balanţa renunţării
ascund golul
înaintând în alaiul pregătirilor
pentru prezent,
pentru un timp istovit -
o unealtă a devenirilor
în măsura ploii,
când veşnicul sufleor
îşi ispăşeşte rolul
cu viaţa dăruită drumeţului.
În marginile mării arunc birul
peste care s-a trântit copacul întoarcerii
cu crengile urcuşului zilnic tăiate.
Trebuie să mă mai nasc odată
şi nu ştiu
dacă vreo femeie mă va primi
în pântec
ca pe un cer
care ar putea adăposti atâta peisaj.