În cioburi de oglinzi
mi-am zărit destinul
- siluetă graţioasă în nuanţe roz -
da! mi se potriveşte...
dar gândul
frânt mi-a fost fără veste
de neantul - ce m-ademenea...

m-am apropiat un pas... poate doi...
şi mi s-a părut - cum un ochi străin
ca o fiară a nopţii
dintr-un colţ sticlos... mă pândea -

... şi destinul se derula nemilos
arătând cu degetul
în sus... sau în jos!

aşteptare încordată...
fulgurante imagini
pe retina-mi de sânge pătată
şi glasul fiinţei - năucită de spaimă -
ce striga:
"Salvaţi-l!"
şi funesta clipă - spre bucuria gloatei
în arena cu lei
mă târa...
mă târa...

În cioburi de oglinzi
mi-am zărit destinul
- paiaţă zdrenţuită... spoită-n roz -
şi-nspăimântat
m-am depărtat în grabă
un pas... poate doi...
şi-un glas străin, ascuţit, dureros
ca un colţ sticlos
în suflet mi s-a strecurat
s-a strecurat...

din ciclul )poeme becartiene)
25.dec.2008