leandrii înfloresc la răstimpuri

casa de ceaţă cu ferestre oarbe

secundele să-mi fie

priveghi de fluturi

tu, inimă amar bolnavă

din aripa îngerului negru

se rotesc încet spre mare arborii de piper

purtând miresmele prin valuri

în armura sonoră de stridii

şi mai departe dincolo

spre nicăieri

până când ultimul călător crucea de nisip îşi ridică

povară între ceruri şi pântec sterp

de ape

aşa s-a golit la amiază de litera albă în duh

până nu a mai fost decât

pasăre de lemn oarbă şi mută

în toaca mânăstirii de carne

(publicat in Omnigraphies 2008/07/03
https://www.omnigraphies.com/modules/smartsection/item.php?itemid=182)