”Se zice că preaiubitul Baal Șem Tov trăgea să moară și și-a chemat la căpătâi discipolii, spunându-le:

-Toată viața am mijlocit între voi și Dumnezeu și voi, însă, după ce nu voi mai fi, trebuie să vă descurcați singuri. Știți locul acela din pădure unde stăteam de vorbă cu Domnul! Mergeți acolo și încercați și voi să vorbiți cu Dumnezeu. Ați aflat cum să aprindeți un foc și să vă rugați. Faceți acestea și Domnul se va arăta.

După moartea lui Baal Șem Tov, prima generație a urmat întocmai povețele sale și Domnul li s-a arătat. Însă, cei din a doua generație au uitat cum să facă focul ca Baal Șem Tov. Chiar și așa, s-au dus în locul acela tainic din pădure și s-au rugat, iar Domnul li s-a arătat. La o a treia generație, oamenii uitaseră cum să facă focul și unde se află peticul de pădure unde vorbeau cu Dumnezeu. Dar s-au rugat așa cum știau și Domnul li s-a arătat.

Cei din a patra generație au uitat cum se face focul. Nimeni nu mai avea habar în ce parte de pădure ar trebui să se ducă sau cum anume să se roage. Însă unul dintre ei și-a amintit povestea aceasta și a spus-o cu glas tare. Și domnul li s-a arătat.”