Domul de aiurea

Domul de aiurea

Domul de aiurea

o apucase înalt
către cruce
cu toate că
la poale mântuirea
şchiopăta uimită
peste păcatul originar

în dalele tocite pasul timpului
se adâncea peste inscripţii
doar că fecundele dorinţe
mustind indescifrabil
vuiau cupola pînă-n creştet

prin racle transparente
minunile se lăfăiau pe flori uscate
istoria cuibărită în pereţi
se oferea cu indulgenţă
contra cost

la poarta milei un flamând

atotputernicul prea sus
frumoşii cardinali plecaţi deja la cină
noi ceilalţi grăbiţi
să cumpărăm
biletele cu loc în paradis…

 

 

Cenaclu Literar: