când ai de ales între
detergent şi piatra ponce
îţi înfigi în inimă un pai şi o umbreluţă
doar pentru că aşa se poartă
şi te duci la plimbare pe bulevard
/te văd printr-un telescop de la fereastra mea
stai liniştit nimeni nu se ascunde în spatele unei perdele
mâncate de molii/

lumea ţi se pare un şir nesfârşit de
omuleţi decupaţi din hârtie
care se pot aprinde la primul fulger
îţi mângâi singur oasele cu glaşpapir
/ţi-am văzut colţurile măi amărâtule/

în fiecare loc întrebi de ea
cu vocea pe jumate din lumea lor
vs.
ei ridică din umeri
de parcă ar avea arcuri prin suflete

eu chiar ţin cu tine
îţi fac galerie
nu zic că sunt singurul asta te-ar deprima

mi-ar plăcea să stăm la o bere să te ajut să îţi scoţi soarele îngropat în pământ până la gât de nu ştiu ce căpcăun

la semafor oamenii trec strada nu vin spre tine

îţi sfârâie mii de titirezi în carne
să nu te apuci să îi compui poezii
asta te-ar face să crezi că ai găsit-o
te-ar aşeza pe o bordură şi
ai începe să umpli străzile blocurile tarabele florile cu scrisul tău lălâu
ţi s-ar părea că literele seamănă cu rufele ei puse la uscat ar fi un drog

gândurile te urmează
de parcă ar fi nişte heringi
te opreşti obosit pe o bancă
în spatele tău într-o biserică
corul îţi cântă armonios
/o veeeei găssssiiiiiii/

eu
îmi notez ceva
prezentatorul de la ştiri îşi notează ceva
Dumnezeu îşi notează ceva
tu habar nu ai şi adormi zâmbind

mă uit la tine iar
ai început
să pâlpâi ca un bec stricat