Leapădă povara rătăcirii

Leapădă povara rătăcirii

Cine oare...
Un zid al tăcerii -
a ridicat între noi?
Cu ochii minţii
încerc să-ţi caut sufletul...
Dar... nicăieri nu-l găsesc!
Rătăcind în largul lumii,
Pe-ntunecate cărări -
Înstrăinat e... de tot şi de toate.

De ce te-ai lepădat -
De credinţa-n cântul de slavă,
Şi-n neţărmurita iubire,
Pe care amândoi am jurat!

Aşteptarea-mi ţese nelinişti.
Şi ca un văl de mătase,
Se-aştern peste ochi-mi îndureraţi...
Ce caută deznădăjduiţi... o rază!

Mă las îmbrăţişat de lumina zilei,
Fascinat de - flacăra sacră - a vieţii,
Şi-apoi... adorm legănat cu tandreţe,
În poala blândă - a nopţii.

O, noapte!
În umbra palidă a lunii,
Zidurile cresc... tăcerea se-adânceşte...
Ca o rana -
Aşteptându-te!
.......................
"Leapădă povara rătăcirii!"
Braţele şi sufletu-mi - deschise sunt -
Şi-mbrăţişarea noastră...
Ca o flacără nestinsă a credinţei în iubire,
Sfărâma-va zidul... şi umbra-ţi din cuget.
O, doamne!
Nicicând... stelele n-au strălucit atât de aproape!

Cenaclu Literar: