Înlănţuie-mi sufletul
de veşnicia universului.
Pironeşte-mi inima
de stânca agonică – a zădărniciei –
Să curgă suferinţa-mi 
în apele-nceputului
şi, mutilat de – fulgerul Creaţiei,
să strig – necunoscutului:

„Iată-mă!