...au fost zile
când nu puteam deschide
ferestrele din mine
de teamă
să nu se prăbuşească Cerul

să nu se scurgă
prin carnea-mi
blestemată
nesfârşitul drum
al norilor

când numai tu iluminai troiţe
de pelerini rătăciţi
despletind tornade
disperării

Isus se-ncleşta de cruce
eu încă mai aud
cuiele ude cum se răsuceau
în formă de inimă

şi nu eram de-ajuns eu
să te port pe braţe
şi nu era de-ajuns

...doar Îngerul
mă lua de subsuori:
lacrimile se-mpietreau
la picioarele Lui...