ştefan
a luat cârpa de praf
a stors-o până au ieşit raze de soare

şi-a deschis inima la primul nasture
a aşezat-o lângă el pe bancă în parc
să nu îi mai joace darabana în piept

s-a pus pe aşteptat

de atunci nu l-a mai văzut nimeni
oamenii au început chiar să sape gropi
multe multe
ca broboanele de transpiraţie

şi
inima îi creştea fără drojdie
nebăgată în seamă