Ruga unui poet
Nu-mi lua \"Cuvântul\"
doamne
şi nu ucide-n mine \"noaptea\"
în care
ca un nebun te caut...
şi caut
- adevărul -
pe chipul tău de gheaţă
oglindind
ca un balans- sfârşitul -
deasupra hăului...ce-adulmecă tăcerea.
O, iartă-mi îndrăzneala
de a-mi pune pe frunte
cununa suferinţei
şi-a răscoli nevolnic
- în lumini interzise -
sunete ce se \"nasc\" muribunde...
...simt spaima Gologotei
pulsând ca o rană în sânge...
călăii aşteaptă un semn...
o, doamne, de slava-ţi sunt nedemn!
dar mă plec în genunchi
şi te rog
nu-mi crucifica singura taină
ce mă leagă de tine...
Stăpâne!
tu eşti \"Cuvântul meu\"-
şi eu
sclavul supus - ce-şi caută gloria
în nopţi \"golite de suflet\"
iubindu-te...
sfâşiat de plânsul lucidităţii
de plânsul lucidităţii...
11.aprilie.2008
Comentarii