Cu aripile-ntinse
zburăm către infinit
visând,
sperând,
crezând
în toţi
şi
în toate...
şi vine o vreme
când păsările îşi frâng zborul,
când cerul îsi pierde culoarea,
când zâmbetul păleşte
pentru că aflăm
că secretul vieţii stă
în ceea ce credeam
şi nu merita,
în ceea ce speram
şi nu am avut,
în ceea ce visam
şi nu s-a împlinit,
în oamenii pe care i-am iubit
şi care...
au plecat prea devreme...
şi trecem Dincolo
cu sufletul mai gol,
cu palmele arse de aşteptări,
cu ochii scrutând dincolo de zare
şi ne preschimbăm în îngeri
şi mai murim puţin
să ne naştem
din nou
cu aceleaşi
vise
şi doruri...