Ne tremură paşii pe frunze uscate pe cărări neştiute de nimeni trecând... De departe simţim cum sufletul bate şi soarele-asfinte când mergem tăcând.
Ce mască purtăm pe faţa întoarsă în noi şi spre noi strivind vechi hotare şi buzele noastre vorbesc mult prea arse cuvinte nespuse şi...mult prea ne doare
că nu strigăm lumii şi cerului-naltul adevăruri aflate doar ca prin minune. Şi tu eşti bătrân şi copil când bazaltul din mine sculptezi cu mâini de genune.
Nu ştiu când vântul m-a atins cu mângâierea lui. Nu ştiu când tu, steaua mea căzătoare, ţi-ai lăsat culoarea în sufletul meu. Nu ştiu când merele domneşti şi-au copt aroma pe buzele mele iar tu ai cules-o ca o himeră rătăcitoare.
Şi...pentru că trebuia să porţi un nume, te-ai numit ÎNGER . Aluneci încet prin gândurile mele clădind castele ireal de reale, fierbinţi de urma trupurilor vibrând sub zapada iubirii ce arde în noi, albă ca păsările toamnelor noastre.
Şi...pentru că trebuia să porţi un nume, te-ai numit BĂRBAT. Tu strângi în braţe eterul în care nu exist decât eu. Mă dezbraci de taine ca pe o salcie despletită la malul unei ape izvorând de departe, din sufletul tău.
Cu aripile-ntinse zburăm către infinit visând, sperând, crezând în toţi şi în toate... şi vine o vreme când păsările îşi frâng zborul, când cerul îsi pierde culoarea, când zâmbetul păleşte pentru că aflăm că secretul vieţii stă în ceea ce credeam şi nu merita, în ceea ce speram şi nu am avut, în ceea ce visam şi nu s-a împlinit, în oamenii pe care i-am iubit şi care... au plecat prea devreme... şi trecem Dincolo cu sufletul mai gol,
Sunt un fluture de noapte care îşi arde mereu aripile de cântec... Sunt femeia care aduce întrebări eterne în suflete... Sunt eu... cea care ucide apusul cu umbre de vis... Sunt mâna care mângâie si gândul care sărută... Sunt adierea vântului prin părul tău... Sunt liniştea care se cerne deasupra luminii... Atinge-mi faţa să afli cum se aprind în mine felinarele sângelui ! Atinge-mi căldura să poţi topi vorbele la flacăra trupului meu ! Se cutremură amurgul în braţele mele când te mângâi...
Comentarii