Sub povara luminii

Sub povara luminii

Nu mai găsesc lumina
cu care ochii-mi îmbătam
şi-n care
sufletul candid
ca un prunc - îmi îmbăiam.

...s-a prăbuşit pădurea
abia înverzită
peste gându-mi
ce-a zăbovit o clipă
la umbra-i boltită.

...frunza-i visătoare
n-a avut habar şi n-a crezut
că trupul falnic
ce se-nălţa spre soare
era doar - umbra unui ideal -
ce-a cutezat mult prea sus
spre "grădini" nepermise...

...şi iată-l acum
abia înverzit
nevinovat prăbuşit...
sub povara luminii
povara luminii...

din ciclul \"poeme becartiene\"

Cenaclu Literar: