Rasputin

Rasputin

 

 

 

Rasputin pare să aibă uimitoarea calitate de a-i face pe toți cei care scriu despre el să afirme lucruri neadevărate. Chiar și E.M. Butler în ”Mitul magului” introduce o mulțime de idei false. Adevărul despre Rasputin este simplu și lipsit de senzațional. Spre deosebire de majoritatea magicienilor nu avea nimic de șarlatan în el. Era, pur și simplu,  un mistic religios la fel ca Boeheme sau Saint Martin. Fiu al unui țăran siberian era descendentul îndepărtat al unui șaman. Încă din adolescență, a început să se ocupe cu cărăușia și a dobândit faima de mare bătăuș. Într-o zi, a dus un tânăr novice la o mănăstire și a fost atât de impresionat, încât a rămas acolo timp de patru luni, după care s-a întors la viața de bețiv și de afemeiat. În 1890, când avea 20 de ani se căsătorește și are un copil care moare imediat după naștere. După ce are o viziune cu Fecioara Maria, pleacă în pelerinaj la Muntele Athos și se întoarce peste doi ani total schimbat. Își construiește o capelă mică în spatele curții și începe să-și petreacă timpul în post și rugăciuni. Imediat i se duce faima de sfânt în toată zona și, curând, începe să țină predici sătenilor. Evident, preoții din sat sunt nemulțumiți și se plâng episcopului din Tobolsk  acuzându-l pe Rasputin că ar ține rituri orgistice și că ar fi membru al sectei Hlîstî, echivalentul rusesc al sectei americcane al Shaker-ilor sau al Mîntuitorilor de Șerpi. Această poveste a fost exploatată la maxim și folosită de toți biografii lui care s-au întrecut a o înflori. Cum că femei goale dansau în jurul unor ruguri și el ar fi îndemnat toți participanții la păcat care la urma dansului se împreunau de-a valma că acolo ar fi fost și surorile lui ( Și Rasputin n-a avut nicio soră) și fel de fel de baliverne jurnalistice Episcopul din Tobolsk a venit la fața locului și n-a găsit nimic din cele reclamate. Avea o viață de sfânt și nimic mai mult. Și n-a fost nici pe departe șarlatan. Toți banii pe care i-a primit drept danie i-a împărțit cu săracii. A plecat în pelerinaj și în timpul peregrinărilor sale a început să aibă capacități taumaturgice. Vindecările pe care le înfăptuia depindeau foarte mult de rugăciunile și de mătăniile lui. Avea treizeciși cinci de ani când a ajuns la Sankt Petersburg. În Rusia ca și în India statutul de om sfânt era foarte respectat, iar orașul St. Petersburg era, probabil, capitala mistică a lumii la acea vreme. Era plin de ocultiști, de mediumi, de membri ai unor societăți de spiritism, de discipoli ai lui Soloviov, Dostoievski și Tolstoi. Până și țarina era interesată de tot ceea ce însemna spiritism. La începutul secolului al XX-lea,  Rusia era foarte asemănătoare Franței. La fel ca și Ludovic al XVI-lea, țarul Nicolae al II-lea avea un caracter slab, dar moștenise un tron ocupat de secole de țari cu puteri absolute. Și tot ca Ludovic al XVI-lea  s-a însurat cu prințesă străină și când a venit la putere a făcut toate presiunile pentru instalarea unui parlament. Rasputin a dobândit o mare influență la curte. Țareviciul, moștenitorul tronului, suferea de hemofilie și la una dintre crizele sale a fost adus Rasputin care a stat în genunchi și s-a rugat lângă patul copilului până când acesta și-a revenit. Cel puțin aceasta este povestea cu care  aproape  toți ”biografii” s-au pus de acord. Se pare că Rasputin îi cunoscuse pe țar și pe țarină cu mult înainte de-a se stabili la curte. Cert este că de fiecare dată când țareviciul a avut o criză de hemofilie, Rasputin l-a pus pe picioare. Nu-i mai puțin adevărat că areușit să-și facă o mulțime de dușmani la curte. Sfânta invidie funcționa și atunci ca și acum și faptul că din poziția de favorit al țarinei Rasputin și-a adus prietenii și au fost angajați la curte,  a fost unul dintre motive. Însă nici pe departe influența lui asupra țarului sau asupra țarinei n-a fost atât de mare cum s-a scris și nici n-a fost intrigantul de mare clasă. Primul și cel mai mare dușman al lui a fost un călugăr, Eliodor, cu care la început a fost bun prieten. Eliodor era un fanatic religios al cărui model era Savonarola și predicile lui aveau mare influență asupra auditoriului. În 1911 are loc prima confruntare dintre ei și călugărul Eliodor îl reclamă la episcop că ar fi desfrânat și bețiv. Episcopul Ermogen din Saratov  îl cheamă la judecată pe Rasputin, care în cele din urmă se plânge țarului. Și pentru că țarina îl privea ca pe un sfânt, a intervenit în favoarea lui deși, nici ea nu era privită cu ochi buni la curte, la fel ca Maria Antoaneta era poreclită ”venetica” și când a început războiul din 1914 toți o credeau de partea Germaniei. Rasputin se trezește aruncat într-un vârtej de bârfe  care au un final  tragic- este înjunghiat într-o încercare de asasinat și câteva săptămâni se zbate între viață și moarte. Ciudată coincidență, în aceeași  zi, 27 iunie 1914, este asasinat la Sarajevo moștenitorul tronului Austro-Ungariei, prințul Franz Ferdinand. Omul a cărui moarte a dat semnalul declanșării Celui de-al Doilea Război Mondial și cel care ar fi putut să-l împiedice cu sfatul pe care l-ar fi dat țarului de partea cui să încline balanța, au fost loviți în același timp.  Doi ani mai târziu, pe 29 decembrie 1916,  și Rasputin este asasinat. În acea seară a fost invitat la casa bogatului prinț Iusupov unde a fost servit cu prăjituri  și vin otrăvite. Chiar dacă cantitatea de cianură n-a fost deloc neglijabilă Rasputin n-a dat niciun semn că moartea îi este pe aproape fapt care l-a determinat pe Isupov să-l și împuște. Când vine cu ceilalți conspiratori să ia cadavrul, Rasputin se ridică și fuge. Îl împușcă din nou și apoi îl lovesc cu o rangă în cap. Este dus și aruncat printr-o copcă în apele Nevei. După ce este recuperat cadavrul se constată că murise, în cele din urmă, înecat.  Nu cu mult timp înainte de moartea sa, Isupov, ca să-și justifice crima, declară în fața unui tribunal că Rasputin fusese spion german.  Ca și Eliodor și Iusupov era homosexual și nu-i exclus ca ura împotriva lui Rasputin să fi avut cine știe ce stranii conotații sexuale.

Profețiile lui Rasputin s-au adeverit- la un an după moartea lui,  a început revoluția. Țarul și familia lui sunt ținuți captivi un an apoi sunt executați. Se răspândește vestea că una dintre fiice, Anastasia, ar fi scăpat și că ar fi ajuns la Berlin. Ca și Crowley, Rasputin a fost un mag înnăscut.

14.12.2020

m.s.

 

Cenaclu Literar: