ca un făt ghemuit

în coconul de gheață al neputinței

prin pulberea lumii alunecă

”omul- insulă”

doar spinul îi  mai înțeapă ochiul surpat în afară

 cerșetor și umil

la porțile zăvorâte ale luminii

așteptând să-i vină un semn

 lunecă  în derivă pe marea

ce-și urlă-n tumultu-i

pierdutele glasuri ale bătrânului olandez

o voce dinlăuntru îi strigă:

nu, să nu-torci capul

nici la stanga, nici la dreapta

să n-ai ochi, să n-ai suflet

dar, mai ales, mai ales,

nu răspunde la strigătul celui rătăcit

și nu lua în seamă

 plânsul și  durerea lui

ai grijă de insula ta

într-o zi va crește și se  va întinde

peste tot pustiul de gheață al mării

 peste care doar tu vei rămâne stăpânul

 fără milă să fii

atent doar la fierea din inima ta!

20.05.2021