Da, eu țin cu ursu și voi explica de ce. Nu mă interesează niciun fel de ideologie, nu fac politica nimănui, nu sunt afiliată niciunei bisericuțe. Și totuși, făcând trimitere la tragedia care s-a întâmplat zilele trecute pe un traseu turistic, cu toată compasiunea pentru victimă, nu pot să nu spun ce gândesc. Oriunde ne-am întoarce, orice am face, dăm cu nasul de lipsa de educație și de civilizație a românului, de violența lui de  limbaj și chiar de cea fizică.  N-am înțeles și nu voi înțelege niciodată de ce atunci când se întâmplă ceva în spațiul ăsta minunat dintre Carpați și Mare orice problemă e privită cu subiectivitate și rezolvată la modul cel mai simplist posibil. Mulți dintre noi se poartă ca niște  troglodiți și se cred educați, civilizați, buni la suflet, umani. Dacă noi între noi, oamenii, nu empatizăm și nu încercăm să încălțăm ”târlicii” celuilalt, cu animalele nici atât nu știm să relaționăm. Mai ales cu cele sălbatice, cărora, în timp, le-am tot restrâns habitatul și ne batem joc de ele. Setea unora de putere face din tot ce respiră prin preajma lor  ”cățeluși cu păru creț și cu fundițe în păr” care să facă sluj și aport la comandă...

Am uitat sensul și valoarea verbului  ”a respecta”...

Cu ani în urmă am fost în Canada, la Vancouver. Aproape zilnic coboram pe o străduță pentru a ajunge pe malul Oceanului. Îmi plăcea să  mă plimb de-a lungul plajei pustii în cursul săptămânei. În timpul plimbării întâlneam cârduri de gâște sălbatice (unele, având pui), care traversau strada ordonat fiind așteptate de șoferi cu multă răbdare. Undeva, în apropierea unui grup statuar  era un avertisment pentru cetățeni, turiști etc. ”nu hrăniți păsările sălbatice!” Și n-am văzut pe nimeni cu traista de grâu, pâine sau altceva să se oprească- așa cum face românul- și să facă ”un act de mare caritate” (în mintea lui) care să-l pună bine cu conștiința lui și cu Dumnezeu. Ce vreau să spun? În țara aceea, pe care mulți români o găsesc mai tirană decât România ceaușistă, există legi și nu te joci cu ele. Plătești cât nu face! Dar există și educație în această privință. Ce învață românul de mititel de la mă-sa și de la ta-su? Că și acasă și oriunde s-ar afla, e un mic prinț care poate să  facă ce-i trece prin cap că nu i se întâmplă nimic. Ba,  uite că i se întâmplă! Nimic nu e gratis pe lumea asta! Ce mi-au auzit urechile și mi-au văzut ochii în ultima călătorie? Neisprăviții cu bani și cu relații se întind precum pecinginea pe trupul țării ăsteia: ”Nici Delta nu mai e ce-a fost!  Se construiește în draci să aibă turistu` confort când merge în sălbăticie”. Pe orice costișă bine orientată, în orice loc bun de vad comercial și nu numai, vezi câte un țăruș cu o placă în vârf pe care scrie ”proprietate privată” unde vor răsări tot felul de monstruozități în afara oricărei reguli arhitecturale. Să-i mulțumim escrocului cu chimir (nu-i spun așa în mod gratuit)  , care, de la tribuna parlamentului a deschis calea către împroprietăriri și ilegalități etc. (Știu, proprietatea e sfântă în România, dar mai scump e luatul cu japca, mai scumpă e corupția, mai scumpe sunt legile făcute de ei pentru ei.) Care ei? Unii care până să intre în politică și în ”afaceri” nu aveau nici apa după ce s-o bea și peste noapte au devenit...Nici nu are importanță cine se cred! În adâncul lor au rămas tot ce au fost!

Eu țin cu ursu`! Din când în când își mai arată și el ființa de sălbăticiune.  E nevoie de legi făcute cu cap și să ne mai aducem aminte cuvântul ”respect”.