în nopți cu lună plină

când vulpea deșertului pleacă la vânat

în umbra focului, cu calm, dar cu asprime,

El Che  le vorbea camarazilor săi:

"lucrul cel mai greu din lume,

spunea el, e să fii om."

îi plăcea să fie curat, îngrijit,

cu ranița ordonată

și avea mare grijă de cărțile

pe care le purta mereu cu el.

camarazii îl ascultau și învățau 

toate câte îi îndemna:

și matematică, 

și istorie,

și geografie

și, mai cu seamă, limba quecha.

în fiecare noapte, 

le preda un curs de franceză

pentru că "soldatul nu trebuie 

să tragă doar gloanțe

trebuie să aibă curaj, onoare și disciplină.

un soldat adevărat trebuie să fie un exemplu pentru ceilalți."

 

El Che ținea la mare cinste iubirea 

și respectul față de om,

pansa cu grijă rănile inamicilor

și-i trata ca pe oaspeți de seamă.

 

după ambuscada din Juro

în ranița unui soldat mort 

a găsit jurnalul 

și l-a trimis mamei sale

de aceea,

unii îl numeau "idealist mic-burghez"

însă noi, camarazii, ne supăram.

Comandantul era Om.

 

în noaptea ultimă a libertății

s-a retras lângă un bătrân copac

și a căzut pe gânduri privind pământul:

"Dragii mei părinți,

simt iarăși în călcâie coastele Rosinantei

și pornesc iarăși la drum cu lancia în mână...

...v-am iubit mult, dar n-am știut

cum să-mi exprim iubirea

și cred că, uneori, nu m-ați înțeles..."

 

8 octombrie, orele 4 dimineața, după ambuscada din La Higuera...

"Se apreciază că Comandantul Ernesto Che Guevara va fi prins dintr-un moment într-altul

fiind înconjurat de mai multe zile

într-un cerc de fier."

 

8 octombrie, orele 8 dimineața...

numitul Victor a mers la postul militar

ofițerul i-a plătit cei 30 de arginți.

-așa se cuvenea-

 

8 octombrie, orele 3 după-amiaza...

căpitanul Prado a trimis un mesaj cifrat:

"Salut, Saturno! Papa e cu noi."

tot grupul de guerrilleros fusese împușcat 

și cu o rafală scurtă de mitralieră Vulturul a fost secerat.

în ranița udă i-au găsit două jurnale

o carte cu coduri cifrate

o carte de poeme scrise de mână

și alte câteva cărți.

colonelul Selich 

i-a cerut să-și vândă tovarășii

însă el un dos de palmă i-a dat.

 

mai târziu,

l-au dus între-o școală mică din  La Higuera

- știa că va muri-

"Iată-mă aici, lăsând vastele -ntinderi

fără uitarea solitară..."

 

9 octombrie, orele 2 dimineața...

președintele Barrientos și generalul Ovando

au transmis: 

"Salutați-l pe papa!"

ți au ales un soldat scund și fricos

Mario Teran îl chema.

 

"Expus și pregătit pentru moarte:

priviți-mă, nefericirilor, sărbătorilor,

definitiv învins.

vârste, zile, nori ce-o să faceți cu mine?"

Mai târziu, Mario Teran a povestit:

"Când am intrat în sala de clasă, El Che s-a ridicat

și mi-a spus:

Dumneata ai venit să mă ucizi.

Nu aveam curajul să trag.

În momentul acel al-am văzut pe El Che foarte mare,

enorm.

Ochii săi aveau o strălucire aparte,

intensă.

Mi s-a părut că se aruncă asupra mea

și am amuțit.

- Calmează-te, mi-a spus el, și țintește bine.

Atunci,

am făcut un pas înspre ușă

și am tras prima rafală.

El Che, cu picioarele sfărâmate,

s-a prăbușit la pământ, zvârcolindu-se și pierzând

mult sânge.

Mi-am revenit

și-am descărcat a doua rafală

care l-a nimerit în braț, în umăr și în inimă."

 

nici un soldat nu s-a atins de sângele lui

un preot german 

a șters pardoseala

și a pus într-o batistă

gloanțele care l-au străpuns.

 

i-au luat, apoi, cadavrul cald

și l-au dus cu un elicopter

l-au fotografiat

acolo, aruncat pe o masă dezbrăcat,

cu capul în jos atârnat.

i-au tăiat, apoi, mâinile cu securea

să nu se prefacă în aripi,

să nu mai poată zbura.

 

carabina i-a luat-o colonelul Anaya

iar ceasul, generalul Ovando.

un soldat

a vrut să-i ia ghetele

de putrede ce erau, s-au rupt

și i le-a lăsat.

 

"Dormi liber de orice dușmănie

cu toată mândria tristeții."

Dormi liber, cu capul atârnând într-o parte

și fără brațe

în poala altei triste mame,

Comandante Che Guevara!