E rândul meu
Submitted by Gabi Schuster on 03/14/2005 - 18:00.
 |
Să nu te superi că încet mă pregătesc de plecare cineva trebuia să fie primul tu ai fost mereu... sunt aşteptată nu îţi face griji cele două prietene stau cam de multişor cu ochii pe geam mama stă cu masa întinsă poate nici nu există case şi atunci totul este mai simplu nu trebuie să ne facem altă casă nu iau cu mine decât visurile împlinite pe celelalte le-am uitat deja... şi aş mai lua puţin galben să-mi trag pe pleoape ca să-mi fie lumină şi cald oricum, dacă nu îmi trebuie pot oricând să-l fac pierdut în nesfârşirea veşniciei. |
Comentarii