Rugăciunea trupului meu

Rugăciunea trupului meu

De secetă
pământul a crăpat
cât să mă cuibăresc
în inima câmpiei
Şi simt cum solidar
sufletul trupului meu
mă frânge crăpându-mă
cu şanţuri
Nestemată, ploaia
se îndură
de uscăciunile noastre
şi ne aruncă apa
din care încolţim
împreună

Cenaclu Literar: