La porţi bat neîncetat negustorii de suflete.

Dincolo de ziduri se aude Brahms.

Îngerii, căutându-şi paşii de odinioară

Se-mpiedică în aripile tot mai grele.

Nicio rugăciune nu-şi mai găseşte drumul

Către cerul alungat în uitare.

Oraşele se hrănesc cu vise de-o zi

Iar pleoapele amorţite

Refuză somnul nopţilor încă nefurate.

La porţi bat neîncetat negustorii de suflete.

Dincolo de ziduri se aude Mahler.

Îngerii au uitat cu ce se hrăneşte liniştea

Zburând haotic printre grădinile inodore

Însângerându-şi aripile în gândurile

Pământenilor ce lăcrimează mereu

Când vine ploaia peste trupuri şi case.

Doar pescăruşii adorm în văzduh

Când cireşii înfloresc şi se scutură-n iarnă.

La porţi bat neîncetat negustorii de suflete.

Dincolo de ziduri se aude Wagner.

Îngerii aud tremurând şi se zbat lăcrimând

Peste noaptea în care rugăciunea e vie.

Clopotele îşi scutură praful şi rugina

Sub privirile oraşului, mistuitoare

Smerite, corozive cerşind mântuirea.

Arhanghelii cântă din nou, renăscuţi de

Martorii naşterii coloanei a opta.

La porţi se roagă neîncetat

Negustorii de suflete pentru

Însănătoşirea îngerilor.

14 octombrie 2012