visam

capul tău lipit de al meu

gândurile noastre amestecate

tremurau sufletul ca o harfă vibrând

efluvii de iubire

străbăteau cele două capete alăturate

alăturate ca-ntr-o fotografie la minut îngălbenită pe margini

semn al trecerii timpului peste chipurile

mărturisitoare

că şi-au dat lumii obolul iubirii

”şi inima-ţi de spadă străpunsă va fi!”

auzeam ca prin vis profeţia unei  alte  Marii

inima de sânge pe loc s-a golit

începusem să îngheţ lângă zidul neprimitor al lumii

ştiam că trează fiind

 peste atâtea meridiane destinul tot m-ar fi urmărit

ca un vampir sugând cu o mie de guri

chiar şi iluzia

pe care doar în vis o mai puteam trăi.