În mâinile mele
croite până la sânge
de mama vitre...

În mâinile mele
croite până la sânge
de mama vitregă,
plastilina îmi spune:
nu plânge!
te voi face să râzi,
nu-mi trebuie decât
mângâiere...

iar s-a stricat cerul.
peste acoperiş plouă
cu acuarele...
îmi vine ideea
creioanelor
curcubeie.

îţi spun un secret,
îl ştiu de la bunica:
îngerii nu au ilice,
le desenez buzunare
pentru rugăciuni,
învăţ să citesc.

când o să fiu mare
vreau să compun berze,
aşa mi-a spus tata
să iubesc.