”O carte de inițiere în artă” cum scrie Radu Varia în prefață, este cartea criticului de artă Jacques Lassagne (1911-1983), ”Pictori pe care i-am cunoscut”.  Volumul cuprinde o serie de portrete ale unor pictori contemporani renumiți. Amintesc doar câteva nume:  Matisse, Bonnard, Rouault, Pallady, Picasso, Braque, Chagall, Modigliani, Kandinsky, Soutine, Dali, Brauner,  Balthus, de Stael etc. Sunt artiști cărora  autorul, critic de artă și director al Muzeului de Artă Modernă al Parisului (1971-78),  le aduce un elogiu delicat și pătrunzător în același timp, instituind un dialog continuu între miracolul artei și sensibilitatea artistului care se exprimă prin forme și culoare. Lassagne abordează opera de artă nu prin elementele  ei exterioare,  ci  pe mai multe planuri:  intuitiv,  poetic, dar și rațional propunând ca mijloc de cunoaștere legătura incontestabilă  dintre muzică, poezie și pictură. Cunoașterea operei de artă prin mijloace poetice ține de un mod de abordare modern  și mult mai amplu,  ceea ce presupune un înalt nivel de pregătire al criticului de artă și în celelate domenii adiacente artei.  E impresionant omagiul pe care îl aduce   tuturor artiștilor  cărora criticii de artă le sunt tributari. Încă n-am citit cuvinte atât de frumoase adresate de vreun critic literar confraților (mai cu seamă celor contemporani)  truditori pe tărâmul literelor ale căror opere le judecă.

”Utilitatea noastră a criticilor, afirmă Lassagne, dacă există vreo utilitate, depinde de valoarea acestor artiști, de experiențele lor, de descoperirile   celor în numele cărora depunem mărturie. Ferice de noi dacă am știut să-i înțelegem, să-i ajutăm să fie ei înșiși, dacă am putut grăbi adeziunea publicului la opera lor.”