aş vrea să cred dar totul lipsit de sens îmi pare
şi orice pas sau vorbă cădere e-n ispită
cerneala-mi e uscată, hârtia-ngălbenită
acum, ce-am scris îmi este ca o destrăbălare

de parcă la o nuntă mireasa desgătită
se-mbată cu nuntaşii spărgând vulgar pahare
iar faţa ei curată şi tânără de floare
s-ar preschimba-ntr-o mască urât îmbătrânită

din lucrurile care-mi părură fascinante
cum eu le ridicasem întruna la putere
azi nu mai am nimica... tablou-i aşa şters

ca după o furtună ce l-a izbit din mers
în rest; am un perete pe care în tăcere
pictez făpturi ciudate şi muguri noi de plante