Termeni apropriaţi, proprii şi apropiaţi

În ultima vreme constat că aproprierea( însuşirea) calităţii de « scriitor » se face în detrimentul limbii române. Termeni apropiaţi( asemănători) ca formă, dar mult diferiţi ca sens sunt utilizaţi de-a valma. Proprietatea ( adecvarea) termenilor este  facultativă, astfel încât fiecare este lăsat să înţeleagă ce vrea din text. Am tras aceste concluzii, ajungând din întâmplare pe un blog personal, că doar acum puţini sunt cei care n-au pus mâna pe condei şi nu cochetează cu muzele. N-am să reuşesc să-l înţeleg vreodată pe cel care se dă mare iubitor de frumos,  nefiind într-o bună relaţie cu limba maternă; "îl chinuie talentul", chiar dacă propia( sic) gramatică este  cât se poate de precară. Nimeni nu s-a născut învăţat şi nu consider că a semnala astfel de lucruri sunt un semn al aroganţei. M-am săturat, ca la umbra unui aşa-zis talent artistic, limba română să tot treacă prin „patul lui Procust” după cum îi tună „autorelui”. Primul semn că te respecţi ca artist este să scrii într-o limbă corectă, curată, coerentă. Există manuale de gramatică, dicţionare, fel de fel de materiale  legate de scrierea şi exprimarea corectă în limba română.  În blogul cu pricina, autoarea foloseşte până la obsesie toate formele cuvântului « propiu, propie, propia ». Aşadar nici vorbă c-ar fi o scăpare, ci pur şi simplu, « scriitoarea » noastră habar n-are care este forma corectă. Ceea ce mă intrigă în astfel de cazuri este numărul mare de adulatori care comentează pe blog, fără să se simtă jenaţi că limba română e violată în public.

  Să vedem ce spune DEX-ul. Decât să transmit şi altuia o gogomănie, mai bine merg la dicţionar , că nu-i nicio ruşine :

 apropia/ apropria sunt termeni paronimici, adică au o formă aproximativ asemănătoare, dar sensul este total diferit. De unde reiese că un simplu „r” contează foarte mult.

 a apropia,verb tranzitiv- a duce, a aduce, a aşeza mai aproape un obiect

 a (se) apropia,verb reflexiv- a se afla aproape de un anumit interval de timp, de un moment anume

a(-şi) apropria,verb intranzitiv- a-şi însuşi un lucru (străin), care nu-i aparţine

propriu, proprie, proprii ( nu propiu şi nici popriu), adjectiv- care aparţine în mod exclusiv cuiva, caracteristic, specific, indicat, potrivit, adecvat.

Exemple:

 

 Domnul X şi-a apropriat firma fratelui.

 Fetiţa  apropie cartea de ochi să vadă mai bine.

 Se apropie aniversarea prietenului nostru.

  E sigur de propria-i valoare.

 

Taxonomy upgrade extras: