DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL : “Dragoste de infinit…“ 

Ochii mei s-au reflectat în oglinzile apei mării

Și atunci am atins infinitul ei.

Privirile mele s-au înnecat în curbele valurilor

Și atunci am cunoscut  infinitul lor ...

Mâinile mele au mângâiat suprafața delicată a mării

Și atunci am simțit infinitul ei.

Brațele mele s-au ridicat spre cer

Și atunci am îmbrățișat infinitul lui...

Buzele mele au sărutat razele soarelui

Și atunci m-a pătruns căldura lor infinită.

Tălpile mele au pășit pe firele de nisip

Și  am știut atunci de ce sunt infinite...

Am călcat plaja ce se întinde la nesfârșit

Și picioarele mele au atins apa rece a mării.

Gleznele mele infinit de subțiri s-au înfiorat

Și s-au lovit de valurile fremătânde la infinit...

Visele mele au surâs în infinit 

Și doar atunci am înțeles dragostea ta infinită,

când ai zâmbit și mi-ai spus “Tu ești o poezie...”