Eugénio de Sá: "Căpitanul" 

 traducere: Dr. Cornelia Păun Heinzel



În această furtună vreau eu să întreb : Mare, ia doi ari

Forțe vechi, doi martiri, doi eroi....

Ca și cum ai da voce credințelor milenare.

Că roșu este un cer de forță care distruge

Și curajos este vântul și fierul care răcnește șuierător

Dar moartea așteaptă și se macină.

Dezgropă valurile adânci care în fiecare moment
când în abisuri, când spre cer se ridică,

înainte de ultima suflare, prova rătăcitoare

Înainte de frica reală, inima intră

Că credința care sălășluiește în ea este fermă și puternică

Precum viziunea că trebuie să meargă acolo din întuneric.

Și, în timp ce Dumnezeu îmi făurește soarta
Trec prin ultimele mele amintiri,

Rezervoare ce preced o suflare de moarte.

Dar printr-o minune devine ordonată

Ca lanțurile valurilor și vânturile răzvrătite

Și sacre devin rugăciunile miraculoase !