la margine de cuvânt

se-nfruntă lumina şi umbra

precum Iacob cu Îngerul său

învăluit în noapte

Profetul dă strigăt luminos:

„pentru ce tu, Înger al meu, numele-mi ceri?”

îngerul-umbră îi dă binecuvântarea luminii

din locul său din înalt

lumina coboară-nlăuntru dând umbra-n afară

la margine de cuvânt

umbra-i o muzică neagră ce sfâşie somnul

adusă-n lumină, e pace

Poetul a fost răstignit

şi umbra sa poartă dureri

la margine de cuvânt

timpul dăltuieşte formele morţii

animal de lumină,

omul ridică ochii şi tace

abandonându-se mâinilor veşnice

din tenebrele nopţilor

 smulge lumina

dând tainică strălucire Inimii sale şi Vieţii

la margine de cuvânt

umbra îmbrăţişează lumina

într-o eternă spirală.