Dacă pentru unii criza înseamnă frig şi lipsuri, acum în toiul iernii, pentru alţii este o adevărată mană cerească. Aşa se face că Tipografia Academiei de Ştiinţe din Moldova, unde după cum spune directorul ei, Valeriu Schiţco, e frig şi suflă vântul made in Siberia prin buzunarele instituţiei, a găsit un mod cât se poate de rapid de-a face bani: a scos a doua ediţie a faimosului "Dicţionar moldovenesc-român" pe "conta" autorului, nu mai puţin celebrul Vasile Stati.
Dacă tot am început discuţia despre paronime şi am aflat ce sunt acestea să vedem cum este definită atracţia paronimică
Atracţia paronimică este un fenomen care constă în faptul că un paronim mai des utilizat şi mai cunoscut vorbitorilor îl atrage pe cel mai puţin cunoscut, substituindu-l.
Un exemplu pe care l-am dat data trecută a fost grupul paronimic familiar/familial, familiar fiind termenul care-l substituie pe familial.
În ultima vreme constat că aproprierea(însuşirea) calităţii de « scriitor » se face în detrimentul limbii române. Termeni apropiaţi(asemănători) ca formă, dar mult diferiţi ca sens sunt utilizaţi de-a valma. Proprietatea ( adecvarea) termenilor este facultativă, astfel încât fiecare este lăsat să înţeleagă ce vrea din text. Am tras aceste concluzii, ajungând din întâmplare pe un blog personal, că doar acum puţini sunt cei care n-au pus mâna pe condei şi nu cochetează cu muzele.
Iarna trecută, nevasta unui amic îi împleteşte un pulover de lână şi acesta, mare iubitor de muzică, cântăreţ şi el într-o formaţie, o roagă să-i scrie pe piept cuvântul : "PHONOS". Auzise el ceva despre etimologia cuvântului "sunet" şi s-a gândit că iubitor de muzică nu poate fi în greceşte decât" PHONOS". Se pare că şi formaţia în care cânta purta acelaşi nume. Domnul în cauză era tare mândru de puloverul pe care avea inscripţionat " PHONOS" şi de numele formaţiei.
Despre folosirea improprie a unor termeni am mai discutat. Cel ce utilizează un cuvânt fără să-i cunoască sensul corect, nu încearcă să-şi imagineze ce se poate întâmpla atunci când recurge la folosirea improprie a unui termen. Nu c-ar fi o catastrofă. Însă lucrurile pot evolua în două moduri: termenul poate fi preluat de alţi cititori (cu acelaşi sens greşit) şi acesta e un mare deserviciu făcut limbii române; se deturnează sensul frazei, implicit efectul dorit de autor.
Una dintre personalităţile culturale care mi-au marcat copilăria şi adolescenţa a fost academicianul Alexandru Graur (Alter Braurer) (09.07.1900-09.07.1988). Încă mai păstrez amintirea acelui glas cu un timbru aparte, convingător, uşor şugubăţ, pe care îl ascultam cu mare plăcere în emisiunile de la radio, atât de atractive. Avea pur şi simplu darul de-a alege teme foarte interesante din diverse domenii de cultivare a limbii.
Comentarii