Nu ne mai putem baza pe vechile convenţii..
O bine cunoscută doamnă, de la etajul cinci
A deschis fereastra, în zori
ca să privească, cam o lungă oră , peste oraş

(am apucat să mai văd cum îşi plia aripa stângă
revenind grăbită, tăcută, în camera ei)

Dacă încerca doruri
sau alte sentimente
nu-s informat

Dimineaţa, pe stradă, trecătorii
merg cu ochii pe sus
şi capul plecat ..

Traducere : Adrian Grauenfels

Dispariţia cuiva
îmi amintesc,
e ca o sămânţă
ce grăbeşte
înmugurirea altora
 
În memorie îşi face cuib singurătatea
spaţiilor îndepărtate
ce nu au fost culese
 
zăpada care ninge va căpăta un nume
pleoapa albă
ascunsă,
desenează viaţa
cu albul unei pensule..

Traducere : Adrian Grauenfels

Ce greşeala fatală să ne prevestim moartea
agenda e plină, la fel şi frigiderul
şi câte sarcini ce trebuiesc îndeplinite, gârlă..

 
se va întâmpla ! precis se va petrece !
dar între timp creierul bate
şi inima deşteaptă ea ne spune
că mai avem timp..

 
avem aşteptări
puţine împliniri
tristeţea clipelor infinitezimale
trecerea lor, ce fulger..

 
socotelile astea ne ocupa zilele
nu vom plăti toate datoriile
şi ce prostie
să  ne prevestim aşa  deodată
moartea...

O jumătate din tine stă în lumină
altă jumătate
în umbra digului
jumătatea trupului tău pluteşte în aerul
saturat de stropii săraţi
iar altă jumătate e ca o urmă a pensulei
înmuiate
când spre sfârşit revii la mal
gândurile tale ridică ancora
şi dispari în afară apelor mele teritoriale
aşa că mie îmi rămâne
să salvez
castelul ce l-am construit din nisip
înainte de a-l copleşi
spuma mării..

Traducere : Adrian Grauenfels