Dacă cineva mi-ar fi spus că este posibil să mă întorc vreodată în timp, nu l-aş fi crezut. Dar iată că, într-o zi, am trăit o astfel de ipostază, într-un mod cât se poate de real.
-Este bărbatul meu şi lăsaţi-mi-l în pace. Avem băiat de crescut, elev la liceu. Ce îl tot hărţuiţi sexual ? Voi, nu aveţi bărbaţi acasă ? spuse ţipând disperată, o femeie.
Marina Cotineaţă se născuse în Bumbăreţu de Jos, un sătuc uitat de lume, din inima Moldovei. Când era elevă la şcoala primară, la testarea inteligenţei ce s-a făcut în şcoală, Marina primise punctajul cel mai scăzut, fiind considerată cu intelect scăzut.
din cartea “ El cartero nunca más llama dos veces “ o “Sueños...sueños...sueños...“ / “Poștașul nu mai sună de două ori“ sau “Visuri… visuri... visuri…“
Comentarii