Pârjol

Pârjol



Pârjol


Probabil va trece şi vara asta
mi-ai zis privind corbii ruginiţi
margaretele erau scuturate şi
eu căutam ceva prin zâmbetul
bunicilor înainte de răsăritul
soarelui nu am mai aşteptat lacrima
să se usuce pe
obrazul duminicii
pentru că tata stătea cu faţa
la răsărit şi ne spunea cum trec norii
pe deasupra cimitirului
noi nu-l ascultam trifoiul
mirosea a lună plină
şi picioarele mi se afundau adânc
în hleiul Chetrişului
la Cruce
urme de Hristos răstignit
stau la marginea satului
atunci când trec oamenii la sapă şi se închină
pe urmă
dimineaţa înveşmântată în alb
bea un rachiu cu văcarul şi-şi numără
macii plecaţi la oraş
să incendieze galeriile de artă
 

Cenaclu Literar: