Schițe

În anticamera aventurii

Sora mea a fost prima care a realizat că nu se întrezăreşte nici un viitor luminos pentru biata naţie română (viitor metamorfozat dupa revo-luţie în luminiţa de la capătul tunelului), aşa că s-a hotărât să emigreze în Canada. - Nu mă lăsaţi singură, haideţi şi voi! Şi cum este persuasivă, am depus şi noi actele dar aşa, cu jumătate de inimă. După şase luni, ea a primit răspuns negativ.Read more

Cu ghiocul

Quote: "La ora actuală, eu nu pot să-i spun ţiganului să se ia după români, pentru că nu este un bun exemplu. Suntem un popor de rahat. În timp ce rromul fură un portofel de foame, românul sparge banci." Mădălin Voicu (deputat PSD) Stătea în penumbra palidă a unui pomişor din parc si îl urmărea lacom pe bărbatul masiv care... Read more

O pereche de galoşi

Se urcă în tren, icnind greu, după ce aruncase traistele de cârpă în care avea te miri ce. Doar într-o sacoşă de plastic, cu o reclama frumos colorată, pe care o păstrase în buzunar bine împăturită (i-o adusese mai de mult băiatul ei, cu nişte bomboane de ciocolată) avea un lucru de mare preţ pentru ea: o pereche de gumari... Read more

Un alt fel de poveste de Crăciun

- Mamă, mamă, vino repede! şi tânărul abea mai poate respira de emoţie, a fugit Ceauşescu! Femeia, rămâne mută în mijlocul bucătăriei, cu mâna în ligheanul în care amestecă umplutura pentru cârnaţi şi şoptit, cu frică îl repede: - Nu mai vorbi mamă aşa tare că te aude cineva, Doamne păzeşte-ne! Cum să fugă ?! - Da, mamă, la miting... Read more

Zidul

- Să ne scrii dragul mamii, să ne scrii, şi lacrimile îi abureau privirea topind contururile şi amestecând culorile. Se şterse cu batista şi îsi suflă nasul cu putere, icnind şi suspinând zgomotos. Nemo pleca în America, iar familia şi prietenii stăteau pe peronul gării şi îl priveau aplecat jumăte în afara ferestrei, privind de sus grupul pestriţ şi galagios. - Măi, când o să te însori, nu uita să mă chemi la nuntă, spuse râzând Tomasi, prietenul lui din copilărie, da" plăteşti tu biletul de avion ... şi se ţinea tare să nu plângă; doar e bărbat şi nu se cade să se smiorcăiască în rând cu muierile care transormau deja plecarea lui Nemo într-o dramă..Read more

Lisa

Duc cu grijă cutia în care am pus tortul pentru masa de Crăciun şi vântul aproape mi-o răstoarnă. "Ce vreme ciudată, vijelie în toată regula!" Urc în fugă treptele casei şi Laura îmi deschide cu un zâmbet larg pe faţă. Ştia că e primul meu Crăciun canadian, că sunt singură, şi mă invitase cu o lună înainte:Read more

Ilustrate...

M-am aşezat pe scaun uşor stingheră şi gazda mă întreabă ce beau. - Un pahar de bere, dar nu mai mult pentru că sunt cu maşina. Mă uit la cei aşezaţi în jurul mesei; în dreapta mea stă un bărbat în jur de patruzeci de ani ce afişează cu dezinvoltură studiată, o tinereţe artificială negată de chelia strălucitoare şi ridurile adânci din jurul gurii. Nu ştiu pe nimeni dintre cei prezenţi şi asta mă face nervoasă şi nesigură, încercând să ascund irascibilitatea prin trecerea obsesivă a degetului arătător peste marginea paharului, desenând cercuri infinite. Bărbatul începe să vorbească cu un surâs misterios atârnat de colţul buzelor:Read more

De ce icoane...

Am împrumutat de la cineva o carte cu un subiect care m-a interesat întotdeauna: istoria Bisericii creştine de la începuturi până în prezent. Cartea se numeşte "Creştinismul de-a lungul secolelor", autorul, Earle E. Cairns, fiind profesor emerit la Wheaton College în Wheaton, Ilinois, membru al American Society of Church History, American Historical Association şi al Conference on Faith and History. M-a surprins obiectivismul acestei cărţi ce prezintă faptele istorice, descrie evoluţia bisericii începând de la biserica primară şi până la apariţia ecumenismului din zilele noastre, oferind o lectură extrem de bine documentată şi nepartinică.Read more

Cultura - BILETUL LA CONTROL

Doamna Secretară este îmbufnată astăzi şi îşi trece nervos capătul pixului prin coafura proaspătă, încercând să desluşească scrisul dintr-o cerere de bursă:Read more

Ilustrate din Canada

Scrijelit.. Totdeauna m-am întrebat de ce oamenii simt nevoia să-şi încrusteze numele în coaja copacilor. Poate dorinţa de a lăsa o urmă peste ani, o recunoaştere a faptului că au existat şi ei, odată, demult.. Când citeşti literele scrijelite chinuit, sau fasonate cu meşteşug, ajungi să cunoşti o frântură, o fărâmiţă dintr-un om care strigă din răsputeri: „Hei! Am fost... Read more

Trenul de noapte

Bucăţele colorate de ojă săreau în toate părţile şi sunetul sec, aspru şi enervant al unghiei cu care îşi râcăia metodic fiecare porţiune de lac întărit, îl scoteau din minţi. O iubise şi din când în când simţea o puternică afecţiune cum îi umple inima dar se întâmpla din ce în ce mai rar pentru că o iritare permanentă plutea... Read more

The Kitchen

The Kitchen I am in my shiny, bright kitchen and the water is boiling on the stove. It was a stressful day and a cup of black tea is all that I want right now. I close my eyes and from the dark surroundings a forgotten memory is coming... § It is morning and I lift the warm blanket just... Read more

Pages

Subscribe to Schițe