De la nimic până la absolut ar fi o anumită distanţă mai mult sau mai puţin conştientizată, o distanţă măsurabilă într-o oarecare măsură, o întindere ce ar părea scurtă pentru unii şi lungă pentru alţii. S-ar pune problema ce zace dincolo de limita perceptibilului, până unde, prin intuiţie, ar începe absolutul şi în aceeaşi măsură, de unde, prin aceeaşi premonitorie intuiţie începe nimicul.
S-ar spune că nimicul e ceva ce nu există, precum nici absolutul. Dar, fără îndoială, prin experienţa de zi cu zi, mai puţin de absolut există, precum există mai mult de nimic.
Iată că au trecut şi alegerile locale, aşa-numitele alegeri civice... adică astea sânt civice, dar atunci alegerile provinciale sau federale sânt super-civice sau NAFTA-civice? Oricum, tot politicieni candidaţi, tot multe promisiuni, campanie electorală, muzică, festivităţi; suspine şi lacrimi pe de-o parte, urale şi şampanie la câştigători. Învingător la primărie Larry Campbell, coroner-ul, adică legistu" oraşului care înainte dădea dreptul cuţitarilor să taie în carne moartă, acum o să dea permise poliţiei şi zbirilor...
- Să ne scrii dragul mamii, să ne scrii, şi lacrimile îi abureau privirea topind contururile şi amestecând culorile. Se şterse cu batista şi îsi suflă nasul cu putere, icnind şi suspinând zgomotos.
Nemo pleca în America, iar familia şi prietenii stăteau pe peronul gării şi îl priveau aplecat jumăte în afara ferestrei, privind de sus grupul pestriţ şi galagios. - Măi, când o să te însori, nu uita să mă chemi la nuntă, spuse râzând Tomasi, prietenul lui din copilărie, da" plăteşti tu biletul de avion ... şi se ţinea tare să nu plângă; doar e bărbat şi nu se cade să se smiorcăiască în rând cu muierile care transormau deja plecarea lui Nemo într-o dramă..
Ioana Nicolaie s-a născut la 1 iunie 1974 în oraşul Sângeorz-Băi, judeţul Bistriţa-Năsăud. După terminarea liceului "George Coşbuc" din Năsăud a devenit studentă la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1997. În 1998 a terminat cursurile de masterat ale aceleiaşi facultăţi. După absolvire a lucrat în învăţămînt, în presă şi în domeniul editorial. Este membră a Uniunii Scriitorilor.
A debutat editorial cu volumul de versuri "Poză retuşată", Editura Cartea Românească, 2000, în...
Marii gânditori ai omenirii ne-au lăsat cu consecvenţă o imagine mai curând cuminte - dacă nu modestă sau spăşită - asupra a ceea ce pot înţelege oamenii despre originile şi legile multistratificate ale realităţii înconjurătoare, ale cosmosului: Buddha afirma de pildă că "toate descrierile realităţii sunt [doar] ipoteze temporare". Carl Jung, strălucitul student al lui Sigmund Freud, comenta la rându-i - în aceeaşi notă - că "în ce priveşte realitatea ultimă, nu putem afla nimic, şi numai când admitem asta revenim la echilibru", iar filozoful indian, Lankavatara Sutra formula imposibilitatea cunoaşterii ultime a Universului cu o frază aparent hilară: "things are not what they seem to be, nor are they otherwise", adică "realitatea nu este nici ceea ce pare... nici altminteri"... (iar din această dilemă nu putem ieşi..., ar mai putea fi adăugat, reiterându-l pe Caragiale...). În sfârşit, afirmaţiile misterioase de mai sus ar putea părea mai clare (sau dimpotrivă?!) dacă-i credem pe tibetani (Cartea Marii Eliberări) că "materia este derivată din minte şi conştiinţă, şi nu mintea şi conştiinţa din materie".
Nu întâmplător, adeseori asociem femeia cu ideea de interior, intimitate, acel cadru plăcut al comunicării intime, acel spaţiu plin de tandreţe, căldură şi rafinament. Atmosfera unei biserici ortodoxe pare să respire o asemenea intimitate, un loc al unor al confidenţelor uneori dureroase, alteori destinse sau pline de recunoştiinţă între om şi Dumnezeu.
Românii s-au trezit în prima zi a lui 2003, după petrecerea Anului Nou, cu o veste cumplită: unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai respectaţi jurnalişti, Dumitru Tinu - directorul ziarului "Adevărul", îşi pierduse viaţa într-un accident de maşină.
Vă invit să parcurgem împreună, dragii mei prieteni de departe, Crăciunul din România primului an din mileniul trei. De altfel, nimic nou. Chiar dacă unii l-au uitat sau ar vrea să-l uite, Caragiale rămâne contemporanul nostru. Deci: Pocnitori şi steluţe..."Florile dalbe"( în colind, nu în natură)... brazi furaţi din pădurea care cade peste oraş sau molizi însemnaţi de Ocolul Silvic.... beteală şi artificii.... " O, ce veste minunată ! "..Moş Crăciun fără orăşel, plimbat împreună cu urşii împăiaţi...
Vă invit să parcurgem împreună, dragii mei prieteni de departe, Crăciunul din România primului an din mileniul trei. De altfel, nimic nou. Chiar dacă unii l-au uitat sau ar vrea să-l uite, Caragiale rămâne contemporanul nostru. Deci: Pocnitori şi steluţe..."Florile dalbe"( în colind, nu în natură)... brazi furaţi din pădurea care cade peste oraş sau molizi însemnaţi de Ocolul Silvic.... beteală şi artificii.... " O, ce veste minunată ! "..Moş Crăciun fără orăşel, plimbat împreună cu urşii împăiaţi şi săniuţele din carton ale fotografilor...deci un Mos Crăciun împăiat ...miros de cozonac şi mere coapte... în vis ....colaci revărsaţi în trăistuţe...Read more
"Pasagerii care au însoţit pe călători la tren sunt rugaţi să coboare din vagoane" - Auzi Şerifule, dă-te dracu' jos, mulţumim frumos. - Da' ce mă, eu te-am condus pe tine? Dacă am bilet? - Te pomeneşti că ţi-ai luat bilet, să fiu al naibii dacă nu te arunc din tren... - Bă, tot v-o fac eu odată, nu ţi-am mai zis? Trenul se pune în mi...
Vă invit să parcurgem împreună, dragii mei prieteni de departe, Crăciunul din România primului an din mileniul trei. De altfel, nimic nou. Chiar dacă unii l-au uitat sau ar vrea să-l uite, Caragiale rămâne contemporanul nostru. Deci: Pocnitori şi steluţe..."Florile dalbe"( în colind, nu în natură)... brazi furaţi din pădurea care cade peste oraş sau molizi însemnaţi de Ocolul Silvic.... beteală şi artificii.... " O, ce veste minunată ! "..Moş Crăciun fără orăşel, plimbat împreună cu urşii împăiaţi...
"Pasagerii care au însoţit pe călători la tren sunt rugaţi să coboare din vagoane"
Comentarii