O să las deoparte de data aceasta sfaturile pentru o viaţă sănătoasă, mi se pare ironic ca in peisajul politic actual să nu gasesc altceva de spus decât că trebuie să mâncăm verdeţuri organice şi să exersăm cel puţin de trei ori pe săptămână (uite aşa am strecurat un mic sfat, doar cât să îmi menţin un punct de vedere...).
Care e mai mândră decât tine între toate ţările semănate de Domnul pe pământ? Care alta se împodobeşte în zilele de vară cu flori mai frumoase, cu grâne mai bogate?
Verzi sunt dealurile tale, frumoase pădurile şi dumbrăvile spânzurate de coastele dealurilor, limpede şi senin cerul tău. Munţii se înalţă trufaşi în văzduh; râurile cu brâie pestriţe ocolesc câmpurile; nopţile tale încântă auzul, ziua farmecă văzutul; pentru ce zâmbetul tău este aşa de amar, mândra...
Nemăsurate sunt energiile cheltuite în discuţiile românului, afirmaţie în sprijinul căreia nu trebuie să căutăm mai departe de forumurile existente în cadrul acestei mici, dar active comunităţi din British Columbia. Când însă pe tapet va fi scos subiectul alegerilor prezidenţiale româneşti din acest an, cu siguranţă că vor curge valuri de cerneală în paginile ziarelor şi o mulţime de impulsuri vor fi aplicate tastaturilor în mediile virtuale ale Internetului!
Mulţi dintre noi am auzit despre posibila candidatură a d-nei Lia...
Sărbătoarea de Sânziene este la origine o sărbătoare păgână (precreştină) care în unele regiuni ale ţării a fost asimilată cu o sărbătoare creştină, cum ar fi în Bucovina, unde Sfîntul Ion de Vară (cum este numită sărbătoarea) este identificat cu Sfîntul Ioan cel Nou, ale cărui moaşte se află la Suceava.
Aminind românilor că drumul spre Europa este lung şi plin de hârtoape, chiar şi acum când totul pare rezolvat, este mai mult decât o necuviinţă, este o adevărată trădare. Şase români din zece - trăitori în România, bineînţeles, îţi vor arăta cu harta în mână, dacă este nevoie, că ei sunt deja în Europa. Ceilalţi patru nu îţi vor spune aceasta pentru că ei de obicei nu spun nimic, din principiu. Unii români au principii tari, ca de cremene. Tot atât de mintoase, desigur.
De câte ori nu v-aţi întrebat: "Cine o fi şi Gigi Becali ăsta? De unde a apărut?" Dacă nu citiţi presa din ţară, probabil că nu foarte des. Dacă aveţi însă curiozitatea să căutaţi pe Wikipedia, iată ce veţi găsi:
Mă găseam ca de obicei într-o cafenea parcurgând cu privirea ziarele de dimineaţă, înregistrând vag zgomotul de voci din jur. Era iar micul adăpost, înălţat în mijlocul tumultului la Heidelberg ca şi la Bucureşti. Întreţineam astfel convingerea (poate mai degrabă o iluzie) că iau contact direct cu evenimentele zilei şi că păstrez netulburat un ritual de lectură şi de reflecţie. O strategie pentru a salva măcar o linie de plutire, o amăgire a mea. La ce lucram? Tocmai adunam o culegere de eseuri, pornind de la mitul lui Icar şi...
A fost o surpriză de proporţii. Tocmai calul, pe care au pariat atât experţii, cât şi publicul larg, a pierdut cursa, n-a ajuns nici la potou. Până departe s-a resimţit ruşinea eşecului. Mai poate fi ea spălată? Abia s-a terminat alergarea că a şi pornit să se învârtească moara speculaţiilor. Să fi fost ratarea efectul unei indispoziţii de moment? Sau o bruscă inhibare? Sau un ghinion căzut din senin? La recapitulare, s-a observat că întreg programul a fost minuţios calculat şi n-ar fi trebuit în chip normal să se producă vreo pana....
Numărul acesta ar trebui să fie unul festiv. Să celebreze trei ani de când câţiva români din Vancouver au crezut în ideea unei reviste în limba română. De atunci, lună de lună, revista a poposit în mâinile tale, cititorule.
Care e mai mândră decât tine între toate ţările semănate de Domnul pe pământ? Care alta se împodobeşte în zilele de vară cu flori mai frumoase, cu grâne mai bogate?
Comentarii