Revista Atheneum

Articole din Revista Atheneum

De ce trebuie să avem şi să luăm atitudine

Istoria ultimilor 50 de ani a descalificat continuu noţiunea de naţiune şi naţionalitate cu vârful ei cel mai ascuţit naţionalismul. Şi nu este nimic rău până aici, într-o perioadă istorică a scăderii importanţei graniţelor de stat, a limbilor folosite, pe fondul ascendent al unei globalizări economice însoţită de interferenţe multiculturale. În lumea modernă ideile iluministe despre naţiune, preluate şi dezvoltate de paşoptiştii români ai secolului XIX, romantici şi revoluţionari, pot fi socotite depăşite, ba chiar născătoare de extremism...

Articole Atheneum: 

Comments

Re: De ce trebuie să avem și să luăm atitudine

"înșelarea intenționată a bunei noastre credințe" este un verdict foarte corect, întărit de confirmarea unei înșelăciuni ulterioare, care face parte din "biografia în libertate" pe care Antohi spunea că voia să și-o construiască după revoluție: asumarea titlului de doctor, când, de fapt, nu îl avea.
Un fapt grav, fără justificare sau explicație.

Fabula "Lupul si mielul" - La Fontaine

Dreptatea celui tare mai straşnică s-arată,
cum veţi vedea îndată.
Un Mieluşel venise să se-adape
în crîng, din limpezimea unei ape;
cînd, alungat de foame, cu ochii după pradă,
un Lup cumplit s-a întîmplat să-l vadă
şi s-a răstit la el, plin de mînie:
- Cutezi să-mi tulburi apa tocmai mie ?...
Obraznicule, îţi arăt eu ţie !...
- Nu-şi are rost mînia Dobitociei Tale:
cum aş putea s-o tulbur, cînd beau mult mai la vale ?...
îi spuse Mieluşelul acelui Lup zbîrlit.
- Ba o tulburi! - zise el pornit;
iar acum un an m...

Realizări

(Din prelegerile profesorului Escu, neascultate de nimeni)

...povestea unul:

"Eram gata-gata să mă realizez odată. Aveam şi eu bani, maşină, casă... Adică, am casă, dar aş fi avut o vilă, un palat. Am şi maşină, dar nu mai e nouă. Nu-i nici sport, nici decapotabilă... Jumate din oraş are o maşină mai bună ca a mea. Am şi ceva bani, dar sunt unii care cheltuiesc într-o zi cât fac eu într-o lună!

De exemplu, naşu-meu s-a realizat. Al dracu' om, naşu-meu! Nu pot să nu-l admir, să nu-l învidiez câteodată... Chiar dacă mi-a tras-o,...

Articole Atheneum: 

Festivalul Românesc din Vancouver - Ediţia III

  Festivalul Românesc din Vancouver - Ediţia III

La cea de-a 3-a  Ediţie, Festivalul Românesc din British Columbia, arată clar că simţirea românească se face prezentă din plin în domeniul artei. Poate că acest Festival nu acoperă toate domeniile artei, dar cu siguranţă românii din British Columbia au început să scoată la iveală talentul moştenit din creşterea primită acasă, în mijlocul familiei de români.

Centrul Comunitar Românesc - Romanian Community Centre (RCC) devine o gazdă primitoare în aceste momente atât pentru cei care vor să participe în mod direct...

Articole Atheneum: 

Revelion cu cântec

întâmplarea pe care am să v-o povestesc ar fi putut face subiectul unui film semnat Kusturica. Grotescul împletit cu umorul de situaţie, kitchul, absurdul, îngâmfarea îmbogăţiţilor peste noapte pot fi exploatate foarte bine de un regizor cu talent sau de un scriitor cu experienţă. Eu voi încerca doar să exprim cu mijloacele mele modeste cele întâmplate, deşi o perioadă bună de timp mi-am refulat cu bună ştiinţă experienţa. Acum, după câteva luni, mi-am sedimentat amintirile şi am realizat că dacă...

Articole Atheneum: 

Dosariada şi manierele elegante

De ce nu îmi dă pace gândul trădării ? De ce iese istoria din cărţi şi se aşează la masa contemporaneităţii pentru a ne arăta că nu am învăţat nimic din trecut? Să ne fi dezvăţat şi de exerciţiul miturilor şi al basmelor în care binele şi răul se despart ca uscatul de ape ? Invocaţia adevărului poate fi condamnată la inconsistenţă ? Într-o lume a diversificării ştiinţifice şi culturale fără precedent să-şi fi pierdut adevărul valoarea sa de reper ? După revoluţie, timp de 16 ani pare să ne fi pierit graiul, de unde până atunci, de-a...

Articole Atheneum: 

Comments

Re: Dosariada și manierele elegante

Iar pe lângă turnătorii față de care ne arătăm atât de clemenți, majoritatea dintre noi, mai sunt cei care au practicat teroarea din convingere.
Nu ar fi necesar un "proces Nurnberg", pentru ei? Cei fanatici, cei inumani, cei care amenințau, șantajau și înfăptuiau.
Turnătorii ...“ n-ar fi păcat să fie doar ei țapii ispășitori? (nu că ar fi...)

La capitolul turnători, aș face distincția: cei care au turnat cu nonșalanța, pentru beneficii; cei care au fost oarecum forțați - din frică pentru propria integritate fizică sau poziție socială, sau din lipsă reală a alternativei (un exemplu ar fi amenințările că răul s-ar răsfrânge asupra copilului tău dacă nu accepți să-l torni pe X).
Sunt diferențe de nuanță, însă ele tot nu șterg vina (chiar dacă o mai pot estompa în ultimul caz).
Și tot la capitolul ăsta, o ultimă distincție: cei care au spus după '89 și cei care n-au spus. (Antohi zice că n-a spus pentru că se simțea pentru prima dată liber, voia să profite de această libertate, să își construiască o biografie liberă și alte blabla-uri; or un om ca el știe că libertatea nu ți-o construiești pe baza unei biografii mocirlite cu turnătorie de ultimă speță; dimpotrivă, ca să își construiască o biografie liberă, cu atât mai necesar era să spună la timp.)

Dacă aș accepta varianta "tuturor ne-a fost aceeași frică și toți am fost la fel de lași", atunci ce facem cu oamenii precum Goma și mulți asemenea lui?

Re: Dosariada și manierele elegante

Dosariada este încă unul din paradoxurile unicei, minunatei și surprinzătoarei. Daca te aștepți să se întâmple ceva, bineînțeles nu se va întâmpla - poate tocmai pentru că sunt întrunite toate condițiile să se întâmple. Pe de altă parte, ceva ce ar părea absurd să se întâmple, se va întâmpla negreșit... Ofițeri de securitate activi și informatori pe ștate de plată declarați nevinovați, muște strivite sub oprobiul public pentru doi rahați, formatori de opinie intransigenți apărându-și public prietenul trădător - după ce ținuseră ascunsă luni de zile informația că da, a fost informator; popi "patrioți" care au trădat taina spovedaniei "doar" în privința turiștilor străini; torționari deveniți eroi ai neamului pentru că apărau "cuceririli"... Ce mai poți spune despre Dosariadă?

în lipsă de altă idee mai bună, luna trecută mă hotărâsem să mai ating puțin acest subiect - dar m-a apucat greața și marea lehamite. Este atât de grotesc totul încât a încetat să mai fie o glumă proastă. Am scris despre intrarea în UE - de parcă asta va rezolva ceva. Vom ajunge așa să râdem ca nebunii: colegii noștri din UE chiar ne vor crede nebuni că putem râde de un asemenea subiect:-)

Nu, Carmen, românii nu au fost informatori de diferite nuanțe, ci a "informat" așa și atât cât a putut. Nimeni nu a fost amenințat că va avea copilul "accidentat", nimeni nu a fost amenințat că va înfunda pușcăria dacă nu devine informator. Vorbim de anii 70-80, nu de 50-60! Ne-am transformat cu toții -inclusiv eu! - în oameni preocupați doar de supraviețuirea personală. "Și ce e rău cu asta?", poți întreba tu. în fond, este prima lege: supraviețuirea individuală și perpetuarea speciei. Nu subliniez că ar trebui, cel puțin teoretic, să ne deosebim de animale, dar în fapt despre supraviețuirea noastră sub comunism pot spune doar atâta: am vrut să supraviețuim cât mai bine:-) Cât mai "decent". Cu o carieră frumoasă, salam fără soia, cafea fără nechezol, o excursie în străinătate, o Dacie neagră cu număr mic, o sinecură pe undeva, o carte publicată etc. Pentru acestă "decență" am fost, cei mai mulți, gata de orice mizerie. Animalul cel mai animal, dacă ar putea spune ceva, ne-ar spune: "De aceea am preferat să fiu doar animal". Uneori îl admir pentru asta:-)

Nick

EVUL MEDIU neîntâmplător

O ştire a făcut senzaţie în ţară, ştire preluată şi de agenţiile internaţionale de presă: o femeie a fost crucificată într-un proces de exorcizare. În plin secol XXI, într-o Românie pretins civilizată ce se doreşte membră în Uniunea Europeană, o femeie a fost omorâtă pentru că "avea pe dracu"n ea".

Articole Atheneum: 

Comments

Re: EVUL MEDIU neîntâmplător

Mare putere de analiza a unui fenomen, talent si precizie in expunerea ideilor si, nu in ultimul rind, sau poate mai ales, mult curaj in a aborda un subiect sensibil in ochii crestinilor. Oare raul nu se poate scoate din carnea noastra decit arzindu-l cu focul? Citi popi vor recunoaste ca nu sunt preoti, citi 'crestini' vor recunoaste ca exista si un al treilea drum (intre Evul Mediu habotnic, plin de fala si lipsit de semnificatii, si respingerea Divinitatii)?

Angela, ai toata admiratia mea. De citiva ani imi tot zic sa scriu despre biserica ortodoxa asa cum o vede un crestin care se simte inselat in insasi credinta lui - si nu am gasit curajul necesar. Nici macar idiotenia mistica de la Vaslui nu m-a facut sa trec peste reticente...

Scrisoare de Acasă - Mai 2004




  29.04.04 ora 2,00

Dragii mei,

Întâmplări nedorite au întrerupt firul însemnărilor mele. Ele au început din săptămâna mare când a murit şi am înmormântat-o pe Anişoara la Drăguşeni. Se spune că cei care mor în săptămâna patimilor sunt iertaţi de toate păcatele şi sunt primiţi curaţi de Dumnezeu, în ceruri.

Anişoara a fost o sfântă prin suferinţele ce i-a fost dat să le îndure. A fost un prilej să ne întâlnim toată familia care, la două ore...

Articole Atheneum: