Ca de obicei, după ce dă imaginea generală, editorul se concentrează asupra „poporului ales”. În acest caz, el este urmaşii lui Shem, semiţii. Pentru că, zice cronologul, stră-nepotul lui Shem a fost Eber, străbunul evreilor.
Prima dată am auzit de el în copilărie. Mama mă speria cu el: „dacă nu eşti cuminte, vine ţiganul şi te ia". Sau, „te dau la ţigani.". Ea nu era femeie rea, de câte ori ne bătea la uşă vreo cerşetoare, tăia o felie de pâine, punea alături o bucată de slănină sau de telemea, şi i-o dădea. Dar nu avea încredere în ea, în cerşetoare: era ţigancă. „Să nu arunci pâinea, e pagubă lui Dumnezeu! Dacă nu o mănânci, mai bine mi-o dai înapoi." „Nu, cucoană, nu o arunc. Da un leu nu ai?" Bani nu îi dădea: îşi cumpără ţigări - zicea. Eu nu prea înţelegeam, doar nu totul poate fi cumpărat cu un coltuc...
Consideraţii privind preferinţa manifestată de copil în stabilirea domiciului lui în caz de separare (divorţ) a părinţilor.
Acest subiect aş prefera să nu fie de interes pentru părinţii din comunitatea noastră, dar dacă din nefericire se întâmplă să fie, le recomand acelor părinţi să încerce rezolvarea situaţiei într-o manieră care să reflecte interesele copilului şi nu ambiţiile personale.
în ţară, instanţele de judecată aveau acelaşi scop - de a lua hotărâri care să reflecte cel mai bine interesele copilului. în general, hotărârile ţineau cont de părerea...
Bunelu stătea aşezat pe treptele călduţe de ciment, în uşa din spatele casei. Bunica îl strigă proptită în uşa de la stradă, uşa ce dădea în bucătăria joasă din chiripici şi podită cu pământ bătătorit. Un ţol lung făcut din cârpe ţesute între ele i se încurcă între picioare şi o pisică şchioapă miaună lipindu-i-se de gleznele butucănoase, cerând miloagă de mâncare. E Miţa, o pisică vagaboandă cu blana tărcată şi bunica într-o noapte când mergea şonticăit la closetul din fundul curţii, n-a văzut-o şi a călcat-o pe spate. De atunci merge...
La fel ca multe alte ţări europene, România a fost afectată în ultimele săptămâni de intemperii.
În seara zilei de 12 august satul Făcăieni, judetul Ialomiţa, a cunoscut o adevarată dramă: o furtună scurtă, dar extrem de violentă, a omorât trei persoane şi a rănit alte 18. O femeie şi copilaşul ei au fost gasiţi morţi sub dărâmăturile casei în care locuiau, iar şoferul unui autobuz şi-a pierdut viaţa după ce autovehicolul său a fost luat pe sus şi răsturnat de furtună.
Martorii oculari spun că o adevarată tornadă s-ar fi abătut asupra comunei Făcăieni - meteorologii...
Naiul este un instrument care s-a "născut" acum 6.000 de ani. Conform mitologiei, fluierul trebuie să fi fost creat din întâmplare, datorită vântului, care trecând prin beţigaşe de bambus, producea sunete plăcute la deschiderea de la celălat capăt. Deşi mitologia greacă îl asociază cu zeul Pan, putem găsi instrumente asemănătoare naiului în creaţia folclorică a unor ţări ca Japonia, Peru, Columbia, Grecia şi România.
Să vedem, dar, prin ce aventuri a mai trecut Avram. Din Egipt s-a întors la Betel - pe când acesta era doar un loc pe înălţimi, de adus jertfe, şi a chemat din nou Numele Domnului. E bine să o faci cât de des, mai ales dacă ţi-a ajutat în afacerea cu Faraon. Iar cu Avram era nepotul Lot, care avea şi el „oi, boi şi corturi" - deşi nu ni se zice dacă îşi vânduse nevasta vreunui egiptean. Şi cum locul nu era mare, iar „Cananiţii şi Feresiţii locuiau atunci în ţară", ciobanii lui Lot (Biblia îi numeşte „păzitori") se cam băteau cu cei ai lui Avram pe locurile de păşunat (deci, Mioriţa este universală...). Aşa că unchiul i-a zis lui Lot să îşi cam caute de drum, să nu se ajungă la lucruri mai rele... „Oare nu e toată ţara înaintea ta?", zice bătrânul Avram, care deja se considera stăpân peste Canan, bazându-se pe cuvântul Domnului. Şi acesta (Lot) a ales să se ducă pe Valea Iordanului, un adevărat Eden pe pământ, zice biblistul - înainte să fi distrus Domnul Sodoma şi Gomora.
O să las deoparte de data aceasta sfaturile pentru o viaţă sănătoasă, mi se pare ironic ca in peisajul politic actual să nu gasesc altceva de spus decât că trebuie să mâncăm verdeţuri organice şi să exersăm cel puţin de trei ori pe săptămână (uite aşa am strecurat un mic sfat, doar cât să îmi menţin un punct de vedere...).
În afară de sărbătoarea Marţişorului, primele zile ale lunii Martie au un statut special. Copiii, fetele şi femeile mai ales îşi alegeau una dintre aceste zile, numind-o "baba mea" şi o urmăreau cu atenţie, încercând să-şi prevestească viitorul an în funcţie de aspectul zilei: o "babă" însorită şi senină le anunţa un an bun şi liniştit. Dimpotrivă, o "babă" mohorâtă şi ploioasă, cu zăpadă chiar, însemna că va urma un an plin de necazuri şi de supărări. În această perioadă, vremea este la fel de instabilă, precum firea babelor. Mai mult în glumă decât în serios, alegerea unei "babe" se practică şi astăzi, mai ales de către copii şi tineri.
Comentarii