Legea lui Dumnezeu şi pămantul naşterii sunt lucrurile cele mai sfinte pentru om şi punctele de căpetenie asupra cărora de-a pururea trebuie să ţinteze toate lucrurile sale.
Precum legea lui Dumnezeu ne leagă prin credinţă cu ceriul, asemenea şi pământul naşterii sau patria ne leagă prin existenţa noastră şi prin aplecarea de dragoste şi de simpatie cu toate generaţiile celea mai nainte de noi, şi ne face cunoscuţi celor ce vor urma după noi. Ce poate fi mai de laudă şi de mărire, decât a putea zice şi următorii noştri despre noi, aceea ce zicem despre străluciţii noştri strămoşi:...
Acolo, departe de ţara sa, acolo în ţara în care trăieşte de ani mulţi, Paul Goma continuă să scrie, scrisul îi face bine, să vorbescă cu el însuşi, e ca un tratament. De ce simte Paul Goma nevoia tot mai mult să călătorescă în propriul său trecut? O face...
Plouă fulgerat. Plouă la ceas de toamnă şi de asfinţit. Frunze ude, de o culoare roşu-ruginie, se zbat neputincioase în chemarea haotică a vântului şuierat. Se despart cerurile şi odată cu ele sufletele noastre. Suflete obosite, în căutarea unei mântuiri promise, ce pare tot mai departe... Şi mai departe... Suflete de tăcere, de mirare şi de necredinţă. Suflete ce s-au pierdut pe le însele în anevoiosul drum spre cunoaştere şi adevăr. Ce au căzut în ispita...
Copilăria este un tărâm magic. Nu ştim când şi unde începe şi nu ştim când şi unde se termină. Ne trezim doar că numai suntem copii, că am ieşit din copilărie, uneori fără să o fi trăit pe deplin... Copilăria este o lume fermecată, duioasa, dulce, lină, în care orice se poate întâmpla. Orice! Este vârsta la care suntem cel mai aproape de Dumezeu si de toate tainele existenţei. Ne putem întâlni oricând cu balaurul cu şapte capete, cu zgripţuroaica cea haină, putem fi vrăjitori, eroi din filme sau benzi desenate, putem vizita orice loc din lume cu ochii minţii şi să credem cu tărie că am fost acolo cu adevărat...
În dimineaţa zilei de Sf. Ilie, m-am trezit cu gândul la iepurele prins de bunica în grădină. Îl ţineam în cămară de câteva zile. Eram îngrijorată, nu băuse apă şi nu mâncase nici morcovi nici frunze de varză, nimic. Stătea ascuns în odaia din deal unde bunica ţinea baniţe cu făină de grâu şi porumb, borcane cu untură, vrecie, miere sau brânză de capră în zer, săculeţi cu nucă, bomboane, alviţă, lumânări, sticle cu ţuică şi vin, ulcioare, linguri de lemn, tacâmuri de metal coclit, codrii de săpun, postave de lemn, oale, şi câte şi mai câte. Trebuia să le dau la o parte ca să ajung la el....
[[wysiwyg_imageupload:103:]]Romanian Peasant Art By Octavian Buhociu
The characteristic feature of Romanian folk arts is the recurrence of a specifically abstract style of designing in the decoration of the peasants, houses, in their costumes, their carpets and embroideries, in the craftsmanship displayed in the ornamentation of the simplest implements and household objects, in the enamelling and in the ingeniously multicoloured staining of Easter eggs. Take, for example, the beautiful carpets, mats and tapestries woven by...
Şi să nu vă mire faptul că omul a personificat NOROCUL sub forma unei Zeiţe. A zis el că numai o femeie se poate arăta atât de nestatornică, de schimbătoare, de subiectivă... Cum îşi putea închipui altfel modul cu totul întâmplător în care dădea peste el norocul - sau îl ocolea nejustificat. Pornea omul preistoric la vânătoare spre plaiul unde cercetaşii anunţaseră o turmă mare - şi nu găsea copită de animal. Bad luck, am spune noi astăzi. Sau, chiar în momentul în care colţul unui păros de rinocer era pe punctul să-l străpungă, aluneca pe o coajă de banană, scăpând cu viaţă. Good luck, am...
"La ora actuală, eu nu pot să-i spun ţiganului să se ia după români, pentru că nu este un bun exemplu. Suntem un popor de rahat. În timp ce rromul fură un portofel de foame, românul sparge banci." Mădălin Voicu (deputat PSD)
Stătea în penumbra palidă a unui pomişor din parc si îl urmărea lacom pe bărbatul masiv care traversa spre cladirea unde era agenţia aia care trimite oameni la...
"Simţeam că ce spunea Nae Ionescu nu se găsea in nici-o carte..."
Mircea Eliade - Amintiri
La o gală a cărţii din capitală, funcţionarul de la intrare care verifica şi înregistra invitaţii şi care, evident, nu-l recunoscuse pe Nae Ionescu, îl...
Plouă fulgerat. Plouă la ceas de toamnă şi de asfinţit. Frunze ude, de o culoare roşu-ruginie, se zbat neputincioase în chemarea haotică a vântului şuierat. Se despart cerurile şi odată cu ele sufletele noastre. Suflete obosite, în căutarea unei mântuiri promise, ce pare tot mai departe... Şi mai departe... Suflete de tăcere, de mirare şi de necredinţă. Suflete ce s-au pierdut pe le însele în anevoiosul drum spre cunoaştere şi adevăr. Ce au căzut în ispita...
Stătea în penumbra palidă a unui pomişor din parc si îl urmărea lacom pe bărbatul masiv care traversa spre cladirea unde era agenţia aia care trimite oameni la...
Comentarii