Un lucru simplu, iată, s-a produs: O gâză, pe un drum în calea mea, A fost strivită. Viaţa i-a apus. Dar cine-şi va mai aminti de ea?
Oare chiar tot ce-n lumea asta moare, Fie că-i gâză, iarbă, floare, pom, Dispare-n urma noastra în uitare, Deşi au suflet toate, ca un om?
Eu zic că, uneori, cel ce-a murit Şi i-ai aflat suspinul lung şi greu, E mult mai demn să fie pomenit Şi să rămână-n suflete, mereu.
Tu, gâză ce-ai murit, biata de tine, Tu care- |
Comentarii