Încă de când eram în ţară, aşezaţi vremelnic sub teroarea comunistă care ne trata, paradoxal, ca pe fiinţe asexuate deşi aveam plan la făcut copii, ţara în care cuvântul ‚sex' era tabu, considerat o decadenţa capitalistă, încă de pe atunci auzisem de Kama Sutra, carte ce n-ar fi putut fi publicată nici măcar în vremea deschiderii de după 1968. Mi-am imaginat-o totdeauna ca fiind o carte licenţioasă, conţinând trivialităţi şi desene prea explicite care ne pot răni pudoarea. Era vremea când tot românul citea sub plapumă o „carte" pornografică,...
Noul popas de suflet este Sfânta Mânăstire Neamţ, mânăstire de călugări, cu 60 de vieţuitori, hramul „Înălţarea Domnului". Această mânăstire a fost ctitorită în secolul al XIV-lea de Petru Muşat, apoi de Alexandru cel Bun. Biserica mare a mânăstirii a fost ctitorită de Ştefan cel Mare şi Sfânt. Arhitectura bisericii este tipic moldovenească, între naos şi pronaos se interpune...
Citeam zilele trecute un articol despre un anume concurs de fotografie din Franţa, concurs la care un fotograf român s-a situat pe un loc fruntaş. Articolul, scris şi el de către un fotograf profesionist român, avea un ton dulce amar şi mi-a incitat curiozitatea de la primele rânduri. Fotograful premiat era pe de o parte felicitat şi pe de altă parte criticat. Motivul? Tematica fotografiilor era ceva mai controversantă, dacă nu chiar jignitoare pentru ţara de baştină a fotografului premiat, România. Una dintre fotografii reda un câine vagabond devorând...
în perioada ce a trecut de la primele mele rînduri informative comitetul de organizare al festivalului de la 1 decembrie 2003 s-a întîlnit de 2 ori. Munca de pregătire a festivalului a fost împărţită pe departamente, fiecare necesitînd un număr specific de voluntari. încă avem locuri libere pentru cei care vor să ne ajute; îi rugăm pe doritori să ia legătura cu Luciana Ion sau Radu Gavrilovits, responsabilii cu acest proiect din partea consiliului director.
Balul florilor anunţat de mine data trecută ne-a permis să petrecem pe 2 mai o vineri seară plăcută la începutul...
Biblia (de la cuvântul de origine gracă biblion = carte, pl. biblia = cărţi) constituie o colecţie de părţi pe care Biserica le acceptă şi le venerează ca Sfântă Scriptură (Biblia hagia) ea fiind scrisă sub inspiraţia Duhului Sfânt, a cuvântului lui Dumnezeu. Biblia se compune din două părţi: Cărţile Sfinte ale religiei iudaice, numite Vechiul Testament, deoarece cuprinde cel dintâi legământ pe care Dumnezeu l-a făcut cu poporul evreu, şi Cărţile scrise de primii creştini despre întemeietorul religiei lor şi despre viaţa celor dintâi comunităţi creştine, numite Noul Testament deoarece conţin legământul încheiat de Dumnezeu în Iisus Hristos cu toţi oamenii.
Acum, că am văzut unde era (sau nu) Grădina, să ne întoarcem în ea. Deci, Omul (Adam, deh) fusese "aşezat" în acea grădină "să o lucreze şi să o păzească". Şi să mănânce din toţi pomii - mai puţin din unul din ei: "Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină. Dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mînânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit." După care i-a căutat un ajutor - şi, pentru că nu i l-a găsit, chiar i-a făcut unul: pe Eva.
Mimi, Momo şi Mumu se numeau aşa deoarece erau fraţi. Altă cauză nu exista, oricât şi-ar fi dorit ei să afle. Erau orfani şi înrudirea era doar o presupunere lansată de Momo într-una din zilele sale inspirate.
Locuiau într-o casă din cărămidă roşie, la zece kilometri de oraş. Casa era încăpătoare, chiar prea încăpătoare pentru trei oameni la fel de singuri şi tineri, dar foarte diferiţi ca fire. Diferiţi în concepţii, atitudine, simţire.
Mumu credea că secolul XX e secolul ferestrelor, că poţi ajunge fără greutate unde vrei, numai...
Comentarii