Ziua imediat următoare Sărbătorii de Crăciun a fost întunecată de imagini sumbre de moarte şi disperare. O imagine din cele multe şi dureroase mi-a rămas vie în faţa ochilor şi în suflet: o mamă strângându-şi la piept copilaşul ucis de tsunami. Durerea şi disperarea ei, imaginea unui om zdrobit de o mult prea mare greutate sufletească, m-au făcut să plâng şi să-mi întorc rugăciunile către ea şi catre mulţi alţii care au suferit teribil de pe urma valurilor ucigaşe. Fără exagerare spun că imaginea femeii plângând va rămâne cu mine toată viaţa, ca o reamintire a faptului că având pe cei iubiţi aproape este de departe cel mai mare dar pe care aş putea să-l cer.
Ioana Nicolaie s-a născut la 1 iunie 1974 în oraşul Sângeorz-Băi, judeţul Bistriţa-Năsăud. După terminarea liceului "George Coşbuc" din Năsăud a devenit studentă la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1997. În 1998 a terminat cursurile de masterat ale aceleiaşi facultăţi. După absolvire a lucrat în învăţămînt, în presă şi în domeniul editorial. Este membră a Uniunii Scriitorilor.
A debutat editorial cu volumul de versuri "Poză retuşată", Editura Cartea Românească, 2000, în...
Articolul a apărut în Revista fundaţiilor Regale, anul VIII, Nr 8-9, 1 August - 1 Septembrie 1941
contribuţie Gheorghe Bogdan
În mintea românului cărturar, din alte provincii decât Basarabia şi profan în ale Bisericii şi ale Teologiei, "ortodoxismul basarabean" înseamnă ceva exterior şi pitoresc. Ne-am intâlnit adeseori cu clerici basarabeni. Am intrat de câteva ori prin bisericile dintre Prut...
V-am spus că despre ei vom vorbi acum. Iacov, zice Biblia, trăia în ţara Canan, acolo unde tatăl lui locuise ca străin. Străin fusese şi Avraam, şi Isaak, acum era şi Iacov... E drept, ei cumpăraseră ici şi colo „ogoare", ca de exemplu la Hebron sau Sichem. Dar la Sichem nu se puteau întoarce, aşa că s-au dus la Hebron.
Fiind un subiect delicat, am să încerc sî-mi dau şi eu cu părerea, cât mai simţitor şi nevinovat, ca să nu supăr obrăjorii catifelaţi şi firile mai sensibile: s-a schimbat (din nou) punctajul necesar emigrării pe criterii de... muncă şi şcoală, adică „skilled emigrants". De la 75 de puncte s-au facut 67, acu'din nou tot românu' cu ceva esperenţă, o femeie (sau bărbat, după preferinţă) pe acte şi eventual unu-doi copchii, plus ceva diplomă universitară, poate să se suie în... căruţa emigrării.
Ştiţi?, se apropie sărbătorile de iarnă. Ca întotdeauna, dar mai mult decât de obicei, ne înconjurăm cu icoane - deşi nu ne prea ducem la biserică. Poate de Crăciun... Lumea plină de sclipici a societăţii de consum are grijă de acest lucru. Moşu zis Santa Claus a început să-şi râdă râsul lui idiot prin mall-uri şi pe mai toate posturile de radio şi TV, de vin momente când aş muşca de nas pe cineva dacă mai aud un HoHoHo! Jingle Bell-uri se încrucişează cu Taram-tatam-TaramTaTam-Tam, îndemnându-ne să cheltuim ca niciodată în an - ca anul trecut şi alţi ani de-au fost şi va să vină. Toate sunt "on sale",
[img align=left]https://www.atheneum.ca/sites/test7.atheneum.ca/files/uploads/img44cb066f52170.jpg[/img]- " Ce-ai face dacă ai mai avea o singură zi de trăit?"
O singură întrebare, ca un blestem. Câte cuvinte sunt? Unul, două, trei, patru... Ce importanţă mai are? Totul se sfârşeşte în aceeaşi moarte inplacabilă. Acelaşi final unic căruia îi suntem cu toţii supuşi. - " Ce-ai face dacă ai mai avea o singură zi de trăit?"
Cât de sec şi de absurd sună. Cât de groaznic şi terifiant. În primul rând panica. Teama. O singură zi. O singură zi cu toate cele 24 de ore ale...
Doi actori de frunte ai teatrului romanesc, uniţi în viaţă şi în carieră, cred că
NU EXISTĂ VIAŢĂ FĂRĂ TEATRU
A XIV-a ediţie a Festivalului de Dramaturgie Contemporană de la Braşov, început în 11 noiembrie, cuprinde 11 reprezentaţii, ale tuturor teatrelor din capitală, cărora li se adaugă Naţionalul târgu-mureşean, Teatrul din Brăila şi Teatrul "Sică Alexandrescu" din Braşov, cu două spectacole.
Anumite lucruri care se petrec în viaţă nu se pot uita. Sunt unii oameni care au tendinţa de a uita în mod voit, după bunul lor plac, ba mai mult sugerează şi altora uitarea. între uitare şi iertare este o distanţă ca de la cer la pământ. Dar nici uitarea şi nici iertarea nu pot fi atât de dăunătoare precum ignoranţa unor stări de fapt petrecute în trecut şi care fac deja parte din istoria românească.
După aproape 14 ani de la Evenimentele din Decembrie 1989 cineva a avut proasta inspiraţie...
Cu doamna Lucia Bunaciu, nepoata lui Iacob Mureşianu, răsfoim
Quote:
Familia Mureşeanu a descins din satul Rebrişoara, Maramureş. O parte s-a stabilit în judeţul Bistriţa-Năsăud. De aici au plecat la studii teologice şi filozofice la Blaj verii primari, Iacob şi Andrei Mureşeanu. După terminarea studiilor au venit la Braşov. Activitatea poetică, jurnalistică şi muzicală prodigioasă a celor doi a fost continuată de Aurel Mureşeanu şi Iacob Mureşeanu...
Comentarii