Vara se scurge peste Vancouver ca un râu de lavă, pârjolind totul. Dacă am fi vilegiaturişti, am spune că niciodată nu am avut o asemenea vară. Aşa, ne bucurăm şi noi cum putem, invidiindu-i pe cei ce stau mai spre Ocean...
(Din prelegerile profesorului Escu, neascultate de nimeni)
...povestea unul:
"Eram gata-gata să mă realizez odată. Aveam şi eu bani, maşină, casă... Adică, am casă, dar aş fi avut o vilă, un palat. Am şi maşină, dar nu mai e nouă. Nu-i nici sport, nici decapotabilă... Jumate din oraş are o maşină mai bună ca a mea. Am şi ceva bani, dar sunt unii care cheltuiesc într-o zi cât fac eu într-o lună!
De exemplu, naşu-meu s-a realizat. Al dracu' om, naşu-meu! Nu pot să nu-l admir, să nu-l învidiez câteodată... Chiar dacă mi-a tras-o,...
Să vedem, dar, prin ce aventuri a mai trecut Avram. Din Egipt s-a întors la Betel - pe când acesta era doar un loc pe înălţimi, de adus jertfe, şi a chemat din nou Numele Domnului. E bine să o faci cât de des, mai ales dacă ţi-a ajutat în afacerea cu Faraon. Iar cu Avram era nepotul Lot, care avea şi el „oi, boi şi corturi" - deşi nu ni se zice dacă îşi vânduse nevasta vreunui egiptean. Şi cum locul nu era mare, iar „Cananiţii şi Feresiţii locuiau atunci în ţară", ciobanii lui Lot (Biblia îi numeşte „păzitori") se cam băteau cu cei ai lui Avram pe locurile de păşunat (deci, Mioriţa este universală...). Aşa că unchiul i-a zis lui Lot să îşi cam caute de drum, să nu se ajungă la lucruri mai rele... „Oare nu e toată ţara înaintea ta?", zice bătrânul Avram, care deja se considera stăpân peste Canan, bazându-se pe cuvântul Domnului. Şi acesta (Lot) a ales să se ducă pe Valea Iordanului, un adevărat Eden pe pământ, zice biblistul - înainte să fi distrus Domnul Sodoma şi Gomora.
NS:Dragă Felicia, eşti una din marile surprize - plăcute! - de la prima ediţie a Festivalului Românesc. Cred că a venit timpul să te cunoaştem mai bine. Deci, cine eşti tu, Felicia Costea? FC: M-am născut la Mociu, în judeţul Cluj la 15 ianuarie 1967 (în aceeaşi zi cu Eminescu, spuneam când eram copil şi mă mândream cu asta). În 1985 am absolvit Liceul Pedagogic din Cluj, devenind dăscăliţă. Am lucrat în învăţământul special pentru o perioadă de 10 ani. În 1996 am...
Astăzi, mai mult ca oricând, pare că există un deficit de comunicare. Incepând de la viaţa de zi cu zi, de la dialogurile din familie, dintre prieteni sau parteneri de servici, dialogurile de pe stradă sau din magazine, şi până la discuţiile la nivel politic, totul pare câteodată întors pe dos. Deşi fiecare din noi avem soluţia ideală pentru rezolvarea problemele din jur, imaginaţia personală suferă un blocaj când vine vorba de propria problemă. Suntem fără îndoială confruntaţi cu mai mult decât...
Uneori, dimineaţa, când ceaţa se ridica albă şi plină deasupra râului ce şerpuia printre case şi grădini, Trmice lua o înfăţişare de oraş fantomă. Îmi amintea de fiecare dată de oraşul din Stalker-ul lui Tarkovsky. Dealul dinspre nord apărea ca o cupolă plutind deasupra unui lac cu apa albă, nemişcată. Copacii şi casele răsfirate pe culmea dealului mă îndemnau de fiecare dată să schiţez imaginea pe care o vedeam de la etajul nouă al hotelului folosit drept lagăr. Spre est se ridicau turnurile şi clădirea greoaie a noii termocentrale. Zgomotul adus de briza dimineţii dinspre centrală, un...
Jorge Luis Borges nu a depasit niciodata structura naratiunii scurte. Bulversind, asa cum ii vine bine unui scriitor genial, "ordinea" genurilor literare, chiar pe un spatiu restrins, argentinianul se joaca mereu cu eseul, povestea si poezia, construind fragile si baroce castele de nisip. Volumul Evaristo Carriego, esential in maturizarea scriiturii sale, publicat in 1930, ii deschide lumea copilariei, caci Borges traieste intotdeauna "prin oglinda". Surprinsi, multi dintre criticii vremii nu reusesc sa inteleaga demersul sau dincolo de biografic (viata poetului Carriego). Mahalalele...
Legea lui Dumnezeu şi pămantul naşterii sunt lucrurile cele mai sfinte pentru om şi punctele de căpetenie asupra cărora de-a pururea trebuie să ţinteze toate lucrurile sale.
Precum legea lui Dumnezeu ne leagă prin credinţă cu ceriul, asemenea şi pământul naşterii sau patria ne leagă prin existenţa noastră şi prin aplecarea de dragoste şi de simpatie cu toate generaţiile celea mai nainte de noi, şi ne face cunoscuţi celor ce vor urma după noi. Ce poate fi mai de laudă şi de mărire, decât a putea zice şi următorii noştri despre noi, aceea ce zicem despre străluciţii noştri strămoşi:...
Mă simt complet dezarmată şi, în acelaşi timp, mă simt continuu şi profund sinceră în faţa acestei foi albe, pe care ar trebui să aştern trăirile mele, amestecate şi rătăcite undeva pe-aici, atât de-aproape ca mi-e şi greu să le numesc amintiri. Trebuia să fi ţinut un jurnal de călătorie; într-un jurnal eşti absolut proaspăt şi nu urmăreşti nici un ţel, nici un stil, nu cauţi să exprimi nimic: scrii din plăcerea de-a scrie, din dorinţa de a revărsa idei cu o exaltare nebună, din dorinţa ascunsă de a te delecta peste ani şi ani cu ce ai scris. E un mod de a închide poarta spre lume pe înserat, un mod de a te confunda cu cele mai intime şi personale trăiri de peste zi.
NS:Dragă Felicia, eşti una din marile surprize - plăcute! - de la prima ediţie a Festivalului Românesc. Cred că a venit timpul să te cunoaştem mai bine. Deci, cine eşti tu, Felicia Costea? FC: M-am născut la Mociu, în judeţul Cluj la 15 ianuarie 1967 (în aceeaşi zi cu Eminescu, spuneam când eram copil şi mă mândream cu asta). În 1985 am absolvit Liceul Pedagogic din Cluj, devenind dăscăliţă. Am lucrat în învăţământul special pentru o perioadă de 10 ani. În 1996 am...
Astăzi, mai mult ca oricând, pare că există un deficit de comunicare. Incepând de la viaţa de zi cu zi, de la dialogurile din familie, dintre prieteni sau parteneri de servici, dialogurile de pe stradă sau din magazine, şi până la discuţiile la nivel politic, totul pare câteodată întors pe dos. Deşi fiecare din noi avem soluţia ideală pentru rezolvarea problemele din jur, imaginaţia personală suferă un blocaj când vine vorba de propria problemă. Suntem fără îndoială confruntaţi cu mai mult decât...
Comentarii