Deşi neterminată, aşa cum specific şi în titlu, povestea a început într-o joi după-amiază, când Petrişor a' lui Chemeşe (Chemşe i se spunea în batjocură, numele neamului lor fiind Covată), hălăduind cum îi era obiceiul, prin Surpături, s-a întors în sat aducând cu el o pisică moartă şi, pe deasupra, neagră ca tăciunele.
- O ţinea, blăstămatul, de coadă. Cre' că moartă era; că nu mişca, nu nimic.
Şi nu minţea văduva lui Cocean. L-au văzut şi Pişcoi, Mălai, bătrânul Ţepeneag, Vornic, ba chiar şi Lae, căldărarul...
Comments
Re: Editorial - Paştele la Români
Un articol interesant... O realitate crudă în care ne regăsim mai mult sau mai puţin...
Deşi convingerile mele religioase nu se suprapun ritului ortodox, la cruce am învăţat ce înseamnă toleranţa (Luca 23/34)... Acolo, singur cu divinitatea te vei simţi prea firav ca să ridici piatra şi să acuzi (Ioan 8/7-9)
Se apropie Paştele, să încercăm să fim mai toleranţi, mai buni... Măcar anul acesta, cel care a înviat, privindu-ne, să nu mai plângă precum odinioară a plâns pentru Ierusalim (Luca 19/41)
Păstrăm în memorie multe sărbători de Paşti. Din nefericire, pentru prea mulţi, prea multe, nu au fost decât mese copioase... Sau poate şi o "vizită" la biserică...
Poate că ar fi timpul, printre invitaţi să-l avem şi pe cel sărbătorit...
HRISTOS A ÎNVIAT!
http://www.iatcu.bravehost.com