Românului i s'ar putea învinui ca trăieşte în dor, or cu dor, şi pe bună dreptate.
Golda Meir a răspuns odată la acuzaţia adusă Evreilor, că trăiesc prea mult în istorie, în felul următor: "Noi nu trăim în istorie ci istoria trăieşte în noi". Cred că în acelaşi mod am putea răspunde şi noi, Românii: noi nu trăim în dor, ci dorul trăieşte în noi.
S-a vorbit şi se vorbeşte mult despre dor, deşi încă nu s-a ajuns la o definiţie unanim acceptată. Că nu se poate traduce în altă limba, că e un fenomen prea complex, or prea vag, fără hotare. Este totuşi ceva pozitiv în...
Hypericum perforatum, binecunoscută în lumea anglofonă ca St. John"s Wort, este o plantă sălbatică, folosită de secole pentru tratarea diferitor stări maladive, dar în acelaşi timp foarte controversată în prezent. Multe legende sunt legate de numele englezesc al acestei plante. Unele dintre ele spun că Hypericum perforatum ar fi fost una dintre plantele preferate ale Sfântului Ioan Botezătorul. Altele compară punctele roşii de pe petalele florii cu sângele vărsat de Sfântul Ioan când i s-a tăiat capul, iar petele translucide de pe frunze cu lacrimile vărsate de El (1). Nu ştim dacă aceste legende sunt ţesute pe gherghef de adevăr... poate că da, poate că nu. Cert este că lumea anglofonă a acceptat şi "certificat" această legătură numind Hypericum perforatum St. John"s Wort. Noi românii îi spunem simplu sunătoare (2, 3, 4).
Crăciun postmodern sau pentru cine se mai naşte Hristos
Motto:
"In schimb, uitaţi-vă la copii şi la sărbătorile lor: cum le aşteaptă, cum le trăiesc, cum şi le aduc aminte. Priviţi la ochii lor când stau în faţa minunii, când li se dezvăluie darul, când ascultă cântecul sărbătorii". (Petru Creţia, Luminile şi Umbrele Sufletului)...
Fiind un subiect delicat, am să încerc sî-mi dau şi eu cu părerea, cât mai simţitor şi nevinovat, ca să nu supăr obrăjorii catifelaţi şi firile mai sensibile: s-a schimbat (din nou) punctajul necesar emigrării pe criterii de... muncă şi şcoală, adică „skilled emigrants". De la 75 de puncte s-au facut 67, acu'din nou tot românu' cu ceva esperenţă, o femeie (sau bărbat, după preferinţă) pe acte şi eventual unu-doi copchii, plus ceva diplomă universitară, poate să se suie în... căruţa emigrării.
[[wysiwyg_imageupload:101:]]THE PASTORAL PARADISE by Octavian Bohociu
Note:
This is an introduction to a series of Romanian folkloric themes, which will be published in the future issues of our magazine.
Dear America, let me introduce myself. I am the Romanian People. You have heard about me in many circumstances. Sometimes you liked me, sometimes you did not. But I feel that you do not really know me. I want your friendship and your understanding. So, I come to...
Acum, că am văzut unde era (sau nu) Grădina, să ne întoarcem în ea. Deci, Omul (Adam, deh) fusese "aşezat" în acea grădină "să o lucreze şi să o păzească". Şi să mănânce din toţi pomii - mai puţin din unul din ei: "Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină. Dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mînânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit." După care i-a căutat un ajutor - şi, pentru că nu i l-a găsit, chiar i-a făcut unul: pe Eva.
N-o să se mai întoarcă. - De ce? - Pentru că, dintr-o călătorie în jurul pământului, nu te mai întorci niciodată. )Nina Berberova, Cartea Fericirii)
Nu ştiu cu ce să încep.
„Ura şi la gară!" Sau mai bine zis, la Aeroport.
Privesc oceanul şi munţii. Peisajul este magnific. Nimic de reproşat. Aşa cum l-am visat, când, în România fiind, în ceasuri de depresii cauzate de jurnale TV, eu, î...
Vă mai trimit câteva pagini de literatură naivă. Poate vă întrebaţi de ce scriu la ore mici. Atunci găsesc eu liniştea mai curată, când toţi ai casei dorm. În restul timpului, singurul care nu cuvântează e Max, şi el compensează acutele cuvântătoarelor de care sunt înconjurat. Acum doarme în apropierea mea şi visează, iar eu pot lăsa gândurile să zboare la voi, în libertate. Ieri ne-am întâlnit la Mangalia cu o fostă colegă de a mea, din facultate, Mioara.
Comentarii