Deschide ochii larg, corăbii se scufundă Cu pânzele umbrite de ultima secundă Ce trece ca un nor gonit de o furtună De-l legăna în braţe cu fulger şi răsună.
Deschide ochii larg, e linişte pe mare, Doar valuri rătăcite se zbat cu disperare, Să nu le-nghită calmul umilei consternări Când ochii mei albaştri sunt ale tale zări.
Deschide ochii larg, privirea să-ţi ajungă La zări de veşnicie, nu este cale lungă Şi roagă-te la cer să plouă cu memorii Pe care le transpun în versuri autorii.
Degetele mele pianotează uşor pe formele ei Compun simfonia atingerilor Amprente în opus major Orice iubire începe În cheia sol
Vântul bate la fereastră Trezeşte-te! Iubirea ta se află la trei ore de zbor Într-un cuib te aşteaptă Fii pasăre!
Degetele mele pianotează uşor la fereastră Azi oare aerul este mai greu decât sufletul meu? Curaj! Îmi spune Soarele şi-mi întinde o rază Curaj! Îmi spun şi eu şi m-arunc zmeu
nu voi uita mama întindea rufe pe sârmă au rămas doar cârligele familia mea şi-au luat cu toţii hainele au plecat fără să lase nici măcar un petec
bate vântul grija adânceşte o urmă
nu voi uita tata croitor lua măsuri îmi spunea unele haine sunt mai trainice decât omul îl rugam să facă şi buzunare pentru turtă dulce zâmbea amar fiule cu palmele încrucişate îţi mănânci unghiile mă-ntrebam
am bătut la poartă mi-a răspuns o inimă sunt flămând nedormit nu ai o cameră liberă ca orice amărât plătesc în natură pentru început primeşte gratuit un sărut
am bătut la poartă ţi s-au deschis buzele focul era aprins am mai aruncat nişte lemne braţele picioarele camera umedă doream un cutremur în grade celsius
afară ninge rar, cu fulgi de moarte albă şi lacrimi îngheţate îmi sunt lucie salbă, iar frigul ascuţit îmi zgârie retina, afară ninge rar şi neagră e lumina.
afară ninge rar, încărunţind pământul, îmi este dor de tine şi bate-n geamuri vântul, la margine de drum, doi oameni de zăpadă, afară ninge rar, cu gesturi de bravadă.
afară ninge rar şi tremură copacii, şi tremură şi sfinţii şi tremură şi dracii şi tremură şi morţii când frigul îi încinge, afară ninge rar şi rar afară ninge.
Coşmar Pseudonimul unui carnaval nocturn Junghi Răcnet întemniţat de zeul taciturn Moarte Ultima filă citită dintr-o carte Urmă Mormântul pasului grăbit Umbră Tot ce-ţi rămâne după ce-ai iubit Uitare Un loc în care treci subit Lacrimă Testamentul unui îndrăgostit Vers Cuvinte gravitând în propriul univers Om Cea mai mică particulă dintr-un atom Eu Încă mai cred în bunul Dumnezeu
Doamne am primit mesaj de la tine în timp ce mă spovedeam pe hârtie s-a înfiripat un link între cer şi pământ prin care mă hrăneam prin care te downloadam poezie
am învăţat să iau totul de la început primul cuvânt a fost amintire
îţi interzic să visezi îţi interzic să-ţi aduci aminte îţi interzic să retrăieşti acea parte neînsemnată din viaţa ta înainte de dinainte
nu vreau decât să uiţi cine ai fost pe-acest pământ când ai iubit, când ai rostit un legământ şi ai murit puţin câte puţin până la ultima picătură de vin
iubito de la capătul lumii mă priveşti cu ochii aceştia cifraţi sperând să-mi rotesc degetele în jurul chipului tău făcând un mic număr de scamatorie un vârtej care să-ţi mângâie pleoapele deschizând porţile ferecate ale urechilor te trag de părul plastic cârlionţat vino mai aproape fată nărăvaşă îţi scot şi limba metalică din gură să te aud mai cu putere că de nu formez 767 - S.O.S. - strigând după ajutor salvaţi sufletele noastre mute
cu palma muşcând din palma întinsă o palmă pământ în ochiul de apă în ochiul de sticlă deochi te cuvânt în frunte răsare în frunte păşeşte înfruntă ce-i sfânt sub talpa fierbinte talpa iadului sub talpă rai frânt osul miroase oasele roase arsele oase frământ bol de nimic nimic bolnav bolnav te descânt ultimul suflet suflecă suflarea-n mormânt mai sunt?
Comentarii