ÎNDRĂGOSTIŢII DE MARE
Ei sunt cei care s-au lăsat Purtaţi în ispită Veşnic însufleţiţi De-o atingere schimbătoare
Stâncile care curg În nisipuri, Luntrea care se desparte De ape Nu-i văd, nu-i ating
Dintre stele Ei strigă soarele.
Şi-şi pun pe umeri Haina lor de stradă Cei care merg încet De-a lungul ţărmului.
VEZUVIU TÂNĂR
Fată cu oase de-argint Marea te-nlănţuie şi astăzi Pe de-a-ntregul Îţi mai aduci aminte de Sărutul meu cu gură de foc Când cerul pocnea ca un pepene negru?
Ursitul şi-aruncă săgeata din prag Acolo unde pulberi mă-nving Marmură deasă i-aştern sub picior Să vină-n lumină, în somn îl cuprind Şi sufletu-mi saltă sălbatic sub nori.
TROIA
Îmi plăcea să trag cu urechea La felul plăcut în care Mă bronzam
La clipocitul aluatului Revărsându-se gros Peste marginea vocalelor umede
La Schliemann travestit în bondar Dezgolind bănuţii de aur Din cusăturile trupului meu
Zumzetul lui şi Şuieratul ceainicului spre seară Îmi alungă acum toate astea din minte.
DE TOAMNĂ
Asemeni câmpiilor goale S-a făcut ziua
O brumă arămie Topită în durerile pământului Îmi întâmpină privirea Ca o bătrână erezie
Şi-atunci surâd când aud cuvinte Pe care nu le mai pot Înţelege.
NOAPTE DE VARĂ
Câmpul sălbatic Are-nălţimi de biserică
Sub porţi de aramă doarme păstorul Şi gândul la moarte Stă-nfipt în toiagul cu floare
Văzduhul de miere se varsă tot În cristelniţă Pe frunte i-l toarnă Fata cu ochi de cicoare.
ÎNAINTE DE ZIUĂ
Pe cer ard tăciunii ca-n vatră Dragostea mea e sclav fugit De la stăpân Cu braţul secure izbeşte în zidul de piatră.
Vei şti înainte de ziuă Cum cade pedeapsa celui fugit Stăpânul îl duce acasă pe umeri Căci grâul se strânge în piuă Şi câinele de dorul lui a murit.
AHAIA
Tristeţe mi-ai fost totdeauna Ahaia Îngerii mei îmi spun că semănăm Tot mai mult. Că aerul gol Lăsat în urma zeilor Îmi recunoaşte chipul. Când luna răsare străpunsă De lance, adesea te strig Şi-n vuietul mării Pe coamele ei Sufletul meu rătăceşte Însoţit de corăbii.
PLOAIA
Îmi picură ploaia Pe faţă Din casă de îngeri, şirag De mărgele scăpat De pe aţă.
TIPAR
În ziarul de dimineaţă Poemul îşi usucă pielea la soare
Aseară părea o fată ciudată Azi e femeie în toată puterea
Îmi ia duşmanul în braţe Şi-l aşează într-un pat de copil
Curând va înveli fără nici un regret Gustarea de drum pentru o barbă neîngrijită.
ARENĂ
Ridic în văzduh degetul meu ascuţit Ca o inscripţie frigiană
Ziua de ieri încolăcită pe primele bănci Şi-a înălţat şi ea ţeasta argintie
"Cine e cel ce vrea să ucidă?" "Soarele, îngropat până la gât în amiezi"
Numai fiara cea trează în trupul ei sigur Aruncă în mine cu valuri de vin.
Comentarii