„Utopiile ne apar astăzi mult mai realizabile decât se credea pe vremuri. De aceea în vremurile noastre ne aflăm în faţa unei întrebări destul de chinuitoare: cum să evităm înfăptuirea lor definitivă?... Utopiile sunt realizabile. Viaţa se îndreaptă către utopii. Şi poate că începe un veac nou, un veac în care intelectualii şi pătura cultivată vor visa la mijloacele de a evita utopiile şi de a reveni la o societate neutopică, mai puţin perfecă dar mai liberă.” (Berdiaev)

"În lumea asta mergem pe acoperişul infernului şi privim florile"

(Kobayashi Issa)

”Mă tem doar că mâine mor și nu m-am cunoscut încă.”

(Sadegh Hedayat)

Războiul a împărţit de fiecare dată lumea în „înainte de” şi „după”: un „înainte de” evocat cu nostalgie şi admiraţie şi un „după” privit cu tristeţe şi, în care, cu greu îţi puteai regăsi matca. Acelaşi lucru se întâmplă pe Strada Sardelelor, locul unde îşi duc veacul majoritatea eroilor lui Steinbeck, din povestirea ”Joia dulce”.