”Pentru că oamenii se iubesc prin dragoste sufletească numai când au suferit împreună aceeași durere, când au arat un timp pământul pietros înjugați la jugul unei dureri comune. Atunci s-au cunoscut și s-au simțit, s-au con-simțit în suferința lor comună, s-au compătimit și s-au iubit. Pentru că a iubi înseamnă a compătimi și dacă plăcerea unește trupurile, suferința unește sufletele.

Motto:

„Când cărturarul îşi asumă pasiunile politice, el le aduce extraordinarul concurs al sensibilităţii sale dacă este artist, al puterii sale de convingere, dacă  este gânditor,al prestigiului său moral, în ambele cazuri.”(Julien Benda- Trădarea cărturarilor)

 ”Nu ridica vălul pictat pe care, trăitorii

Viaţă îl numesc; chiar dacă forme ireale pot fi pe el pictate

Nu fac decât să  mimeze tot ce am crede

În culori întinse la întâmplare – în dosul lui stă ascunsă Teama

Şi Speranţa, Destine gemene care îşi împletesc mereu

Umbrele, deasupra haosului orb şi ameninţător.

Ştiam pe cineva care l-a ridicat – căuta,

 „Ura acuză fără să ştie. Ura judecă fără să audă. Ura condamnă după bunul ei plac. Ea nu respectă nimic, crede că înfruntă un complot universal. La capătul puterilor, cuirasată în platoşa resentimentului ei, tranşează totul printr-o samavolnică şi suverană ticăloşie. Urăsc, deci exist.”

Motto: „Fiecare deţinut trebuie să simtă pe propria-i piele că omul este un mâncător de oameni; conştiinţa supravieţuitorului, dacă mai dăinuie cumva, trebuie să fie lăcaşul ruşinii de a fi rămas în viaţă.” (Andre Glucksmann, Bucătăreasa şi Mâncătorul de oameni)