Povestiri

Proză scurtă

O viaţă

 

 

 

A-mbătrânit Olga. I s-a dus viaţa. S-a dus şi frumuseţea ei, ca un fum. Se uită tot mai des în oglinda din holul apartamentului şi nu ştie cum să scape de privirea iscoditoare a străinei ce-o priveşte ironic din apele oglinzii.

Cenaclu Literar: 

O carte ca oricare

Îl privea cu coada ochiului, în timp ce lucra la o casetă, apăsând şi răsucind butoanele mixerului de la MultiAudio. Înregistrase, unplugged, o formaţie, cu un minim de aparatură şi, acum,  îi făcea ultimele retuşuri. Eva îşi sprijinise bărbia de cartea pe care o citea de câteva zile şi asculta ritmurile de blues, cu gândul la felul ciudat în care ajunsese în posesia ei. Revedea imaginea cu Gil, intrând pe uşă, cu un zâmbet până la urechi, spânzurat pe faţă, întinzându-i acel volum ca pe o adevărată ofrandă.

Cenaclu Literar: 

Neamprost

 

I se spune „Neamprost”. Aproape nimeni nu mai ştia cum îl chema cu adevărat. Adus de politica partidului unic de la ţară la periferia oraşului şi-a pierdut rădăcinile şi, drept compensare, simte nevoia să se lăţească. E felul lui de a-şi spori respectul de sine, de-a se face remarcat de noii vecini de la bloc. Nu că ar da doi bani pe ei. Doar aşa, pentru a-i ţine la respect, să ştie clar până unde au voie să se întindă.

Cenaclu Literar: 

Accident aviatic

Zică cine-a zice şi cum a vrea să zică, dar când este să dai peste păcat, dacă-i înainte, te sileşti să-l ajungi, iar dacă-i în urmă, stai şi-l aştepţi.” (Povestea lui Harap Alb)

Cenaclu Literar: 

NOLA

 

 

 " Primăvară belalie

Cu nopţi reci de echinox,

Vii şi treci

Şi-nvii, stafie,

 Pe răpusul câine Fox"

                              (In memoriam –Ion Barbu)

 

Cenaclu Literar: 

NONE

Motto:„În singurătate, sprijinindu-mă de un copac şi încrucişându-mi braţele pe piept în adierea serii i-am primit ca zălog pe cei ce aveau nevoie să-şi regăsească în mine semnificaţia pierdută. Astfel şi-a pierdut sensul această mamă cărei i-a murit copilul. Stă în faţa gropii ca în faţa unui trecut fără folos.Devenise pădure fără liane în jurul unui copac înfloritor, care deodată nu mai este decât copac mort.”  (Antoine de Saint Exupery – Citadela)

 

Cenaclu Literar: 

O nuntă de pomină

Ca-n fiecare joi după-amiaza, Fane Bidirel s-a aranjat la patru ace şi-a pornit agale către centrul oraşului. Acolo, „La doi tei”, se întâlneau lăutarii târgului către sfârşitul săptămânii, pentru a-şi angaja diferite evenimente, unde să cânte sâmbăta ori duminica. Fane era cam supărat: c-o seară mai înainte înţelegerea pentru nunta pe care o arvunise pentru acea sâmbătă căzuse. Fugise mireasa cu un văr de-al mirelui şi stricase toate socotelile - atât pe-ale lui, cât şi pe-ale celor două familii.

Cenaclu Literar: 

Pages

Subscribe to RSS - Povestiri