Povestiri

Proză scurtă

Iluminare

”Dacă poți gândi atât de profund încât să redescoperi rădăcini spirituale ale gândirii, dacă poți recunoaște gândurile ca ființe vii, spirituale…Dacă îți poți dezvolta un sentiment al propriei individualități atât de puternic încât să devii conștient de interacțiunea ta cu ființele-gând care te străbat, și totuși nu te lași copleșit de această realitate…Dacă poți recrea străvechiul sentiment al miraculosului și să-l folosești pentru a trezi voința ce așteaptă dormitând în cel mai adânc ungher al ființei tale…Dacă flacăra iubirii pentru semenul tău ți se înalță di

Cenaclu Literar: 

Lilith

 

 

O cheamă Elis. Elis de la Elisabeta. Și are chip întocmai de înger. Ovalul feţei  cu pielea fină, palidă, ochii mari, rotunzi, de culoarea alunei verzi, pletele blonde, de culoarea mierii, ce-i atârnă până spre coapse toate împreună te fac să crezi că acum a coborât din tabloul lui Bouguereau. doar aripile îi lipsesc.

Cenaclu Literar: 

Eileen

 

"În iubire nimeni, nimeni
nu-şi ţine cuvântul.
Veşnic strâns îmbrăţişat
te-a ţinea numai pământul."

(L.Blaga)

 

Eileen trage cu nesaţ din ţigară, cu ochii pierduţi în gol. Nu poate să-şi accepte nicicum soarta.În ultima vreme, tot mai des, îşi îneacă necazul în alcool. Alcoolul şi ţigara sunt singurele plăceri care-o mai ţin în viaţă...

Şi toate i se trag din copilărie. Avea doar 4 ani când Edna, mama sa, fugise cu un antreprenor de pompe funebre, falimentar.

Cenaclu Literar: 

Poveste de Crăciun

 

 

Motto: 

 

„În singurătate, sprijinindu-mă de un copac şi încrucişându-mi braţele pe piept în adierea serii i-am primit ca zălog pe cei ce aveau nevoie să-şi regăsească în mine semnificaţia pierdută. Astfel şi-a pierdut sensul această mamă cărei i-a murit copilul. Stă în faţa gropii ca în faţa unui trecut fără folos. Devenise pădure fără liane în jurul unui copac înfloritor, care deodată nu mai este decât copac mort.”

(Antoine de Saint Exupery – Citadela)

Cenaclu Literar: 

Elis

O cheamă Elis. Elis de la Elisabeta. Și are chip întocmai de înger. Ovalul feţei  cu pielea fină, palidă, ochii mari, rotunzi, de culoarea alunei verzi, pletele blonde, de culoarea mierii, ce-i atârnă până spre coapse toate împreună te fac să crezi că acum a coborât din tabloul lui Bouguereau. Doar aripile îi lipsesc.

Cenaclu Literar: 

Pages

Subscribe to RSS - Povestiri