Povestiri

Proză scurtă

Hanna – final de poveste

O  bună morală  ar trebui, de pildă, să ne îmbete, să facă să curgă în viaţa interioară un vis generos.”( Marcel Moreau)

 

soarele-n asfinţit e roşu.

soarele-şi varsă mareea de roşu prin fereastra imensă a sufrageriei. în colţul camerei, Lina, învăluită în lumina sângerie a asfinţitului, stă cu privirea ţintă către candela aprinsă. inertă precum Sfinxul, se roagă Lina dumnezeului ei.

Cenaclu Literar: 

Lilith

o cheamă Elis. Elis de la Elisabeta. şi are chip întocmai de înger. ovalul feţei  cu pielea fină, palidă, ochii mari, rotunzi, de culoarea alunei verzi, pletele blonde, de culoarea mierii, ce-i atârnă până spre coapse toate împreună te fac să crezi că acum a coborât din tabloul lui Bouguereau. doar aripile îi lipsesc.

agaţată de bara de metal a bazinului de înot, se uită  fix la micile valuri făcute de mişcarea corpului ei filiform. privirea pierdută în ape e semn că Elis gândeşte.

Cenaclu Literar: 

Tăcerea-i de aur

 Ca-n fiecare duminică, Milian Stătescu se trezise cu noaptea-n cap. Cu ochii lipiţi de somn, sprijinindu-se cu mâinile de pat, bâjbâi cu piciorul drept, sub pat, după papucii scorojiţi de atâta purtat. Îi împinse în faţă şi-şi înfipse hotărât labele lungi şi osoase până-n vârful papucilor. Apoi, târşind alene picioarele, se îndreptă spre baie. Urma acelaşi ritual de ani de zile: îşi pregătea cu mare grijă ustensilele de ras apoi, începea, cu râvnă şi atenţie, să dea cu pămătuful spuma groasă pe obraz.

Cenaclu Literar: 

eboşă


şi cum să nu-ţi vină să-ţi iei câmpii când vezi în jur atâta ipocrizie? atâta laşitate? atâta nepăsare? când ştii că ei doar pe asta se bazează şi mint cu neruşinare...

Cenaclu Literar: 

Meciul de fotbal (povestire suprarealistă)

Notă: orice asemănare cu realitatea e absolut întâmplătoare

 

Povestea din satul Copăcenii Uscaţi a început într-o joi, pe la prânz, când,  dintr-un helicopter imens a coborât- aşa cum făcuseră cu câteva sute de ani înainte conchistadorii lui Cortez pe ţărmul Mexicului- o arătare ciudată, cum numai la televizor putea fi văzută.

Cenaclu Literar: 

Eileen


 

 

Eileen trage cu nesaţ din ţigară, cu ochii pierduţi în gol. Nu poate să-şi accepte nicicum soarta.În ultima vreme, tot mai des, îşi îneacă necazul în alcool. Alcoolul şi ţigara sunt singurele plăceri care-o mai ţin în viaţă...

Cenaclu Literar: 

Hanna

 “- poloneza dracului! poloneza dracului!”

 

s-a jucat iar cu materialele croite şi aşezate în pungi  pentru a fi cusute. mătăsuri fine, înflorate, moi, la atingere, din care adie un parfum delicat de roze. de câte ori rămâne singură acasă, Hanna se apropie cu sfială de raftul improvizat şi rămâne vreme îndelungată cu privirea pironită către pungile pline cu materiale viu colorate, parfumate. tânjea să le atingă, să-şi apropie obrazul de ele, să simtă mângâierea fină, catifelată, a mătăsurilor grele. şi Hanna era mai tot timpul singură...

Cenaclu Literar: 

O viaţă

a-mbătrânit Olga.i s-a dus viaţa. s-a dus şi frumuseţea ei, ca un fum. se uită tot mai des în oglinda din holul apartamentului şi nu ştie cum să scape de privirea iscoditoare a străinei ce-o priveşte ironic din apele oglinzii.

 

Cenaclu Literar: 

Pages

Subscribe to RSS - Povestiri