Nu numai smerit, modest, dar de o blândeţe serafică. De o bunătate şi o blândeţe serafică. Odată, nişte caralii – ăia erau securiştii care ne păzeau – l -au pus să ducă un butoi mare, or, el era slab, firav, nu putea. Şi i-au spus: „Dacă nu poţi să munceşti, n-ai dreptul nici să mănânci”. Şi l-au oprit să i se dea mâncare de la bucătărie. Şi aşa, cu mâncarea aceea, mulţi au murit de foame.
Întreg Montmartre-ul o cunoștea pe cea căreia de ani de zile i se spunea ”teribila Maria” și nu puțini erau tinerii pictori care-și instalau șevaletul în preajma străzii Corot pentru simpla plăcere de a o vedea. Apărea zilnic ținându-și câinii în lesă, cu mersul său unduitor, cu ochii de un albastru spre cenușiu scrutând lucrările tinerilor pictori. Ce păcat că Maurice, fiul ei iubit, bea ca un apucat deși era un geniu.
Comentarii